Numele ei adevarat era Alexandra Gavrilescu, dar va semna operele sale cu numele ales de cei doi ilustri nasi literari, Garabet Ibraileanu si Mihail Sadoveanu, dupa criterii sentimentale, numele primelor lor iubite. A debutat in prestigioasa revista din Iasi, "Viata Romaneasca" in 1912 cu poezia "Noaptea". Aici a cunoscut si pe G. Toparceanu, intemeindu-se o benefica prietenie literara. Intre ei s-a infiripat sentimntul discret, dar delicat si profund al iubirii pana la stingerea lor din viata. Otilia Cazimir e cunoscuta si ca autoare de poezii pentru copii. Poeziile ei gingase sunt invatate si recitate de copii, ca si acelea ale Elenei Farago. Otilia Cazimir este o figura proeminenta a literaturii romane din perioada interbelica. Opera ei, poezii, dar si proza, are atributele specifice unei feminitati delicate, e suava, plastica si colorata. Poeta este captivata de teme legate de viata sentimentala, iubirea stand pe primul loc, dar pretuieste si gingasiile miniaturale, dar fara exces, stiind sa rezolve in acelasi timp si teme majore ale poeziei dintotdeauna. Sensibilitatea feminina transpare si din felul cum si-a intitulat volumele. Titlul primului volum "Lumini si umbre" (1930) arata preferinte pentru clar obscur, ca si cel din al doilea volum "Fluturi de noapte"(1927), intunericul fiind strabatut de fulgerari spirituale. Ideile scanteiaza ca aripile fosforescentelor lepidoptere nocturne. Consecvent, volumul "Licurici – cronici fanteziste si umoristice"(1930) continua seria. Volumul "Cantece de comoara" (1930) se refera la luminozitatile nocturne ale aurului. A mai publicat volumele"Jucarii" (1939), "Baba iarna intra-n sat"(1954), "Poezii"(1959) Otilia Cazimir a scris si proza, schite, chiar si incercari dramatice "Din intuneric"(1928), "Gradina cu amintiri"(1929), "Targusorul dintre vii" (1939),"A murit Luchi"(1942) roman liric autobiografic si portretele prietenilor in "Prietenii mei scriitorita "(1960).