File de jurnal, insemnari razlete, pagini de corespondenta - secvente memorialistice legate, ca intr-un film, prin comentariul naratorului. In centru, o figura bine cunoscuta celor care au citit Jocul cu moartea (Humanitas, 1999): Mihai Radulescu, promitatorul muzicolog condamnat intr-un proces de moravuri si afiliat apoi procesului Noica-Pillat, care s-a sinucis in arest. Si un laimotiv: iubirea lui Pierre pentru Mihai, mai profunda, mai durabila decat aventura lor erotica. In jurul celor doi, „curtea Spaniei“: cercul de prieteni nevoiti, intr-o vreme in care relatiile homosexuale erau pedepsite de lege, sa-si traiasca viata disimulati inapoia unei metafore.

In asteptarea jurnalului inedit al lui Ion Negoitescu, "Castele in Spania" este prima evocare din interior a ceea ce presa a numit „elita gay din Romania“ din anii postbelici.

„Te iubesc si este un lucru nou pentru mine, deoarece niciodata n-am mai iubit in felul acesta... Nu e o pasiune, nu este nici macar tandrete, asa cum am simtit-o pentru unii: e o iubire inteligenta, o intrepatrundere sau, cum ti-am mai spus-o, o permanenta prezenta, un soi de har divin care coboara peste mine. Sunt oarecum descumpanit. Am avut indoieli, mi-a fost chiar teama: nu ma socoteam demn de o astfel de dragoste. Intotdeauna am resimtit iubirea ca pe ceva turbulent si dinamic, tinzand fara incetare catre o finalitate exterioara si simplista. Acum insa, dimpotriva, e pacea, e abandonarea, deloc sterila, ci evoluand pe niste planuri interioare ascendente... S-ar zice ca sunt trist... De fapt, sunt numai calm, calm si fericit.“ - Pierre lui Mihai