Castelul de sticla este povestea adevarata si tulburatoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber si traiul neingradit de reguli inutile sunt mai presus decat confortul unui camin tipic. Sotii Walls isi cresc cei patru copii invatandu-i sa nu se teama de nimic, sa gandeasca liber, sa fie independenti, dar toate acestea vin cu pretul unei vieti de nomazi, al absentei unei case decente si, de multe ori, al lipsei mancarii si hainelor. Rex Walls, tatal, un tip carismatic, de o extraordinara inteligenta, ii invata pe copii istorie, fizica, vaneaza demoni impreuna cu ei pentru a-i face sa-si depaseasca temerile, le daruieste stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reuseste sa le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, isi povesteste copilaria intr-o carte unica, de un umor extraordinar, dar si de o profunzime emotionanta.

Ceea ce face aceasta carte atat de speciala, devenita bestseller in numeroase tari, nu este doar curajul lui Jeannette Walls de a scrie lucrurile pe care un om obisnuit le-ar ascunde poate, din jena, ci faptul ca face asta cu tandrete si dragoste fata de familia sa, incercand mai degraba sa-si inteleaga parintii decat sa-i judece.

Memoriile sunt basmele moderne. Autobiograful este pus fata in fata cu provocarea de a incerca sa inteleaga, sa ierte, si chiar sa iubeasca vrajitoarea... Cititorii vor fi uimiti de inteligenta si curajul copiilor familiei Walls. - The New York Times Book Review

Socanta, trista, pe alocuri melancolica, aceasta carte minunat scrisa descrie cu sinceritate, dar si cu o surprinzatoare afectiune, relatiile cu parintii si taria legaturilor unei familii, la bine si la rau. - American Library Association
Fragment din cartea "Castelul de sticla" de Jeannette Walls

"In dimineata urmatoare, in loc sa doarma pana tarziu, asa cum facea de obicei, mama s-a trezit odata cu noi, copiii, si ne-a insotit pana la scoala gimnaziala Battle Mountain, care era peste drum de scoala elementara Mary S. Black. Si-a depus candidatura pentru o slujba si a fost angajata pe loc, dat fiind ca avea diploma, iar in Battle Mountain nu erau niciodata indeajuns de multi profesori. Cei cativa profesori pe care ii avea orasul nu erau nici pe de parte elita pedagogiei, dupa cum ii placea tatei sa spuna, si totusi, in pofida acestor lipsuri, cate unul mai era concediat. Cu doua saptamani in urma, domnisoara Page fusese data afara dupa ce directorul o surprinsese plimbandu-se cu o pusca incarcata de colo pana colo, pe coridorul scolii. Domnisoara Page a spus ca nu voia nimic altceva decat sa-si motiveze elevii sa-si faca temele.
Invatatoarea lui Lori nu se mai prezentase la cursuri cam din perioada in care fusese concediata domnisoara Page, asa ca mama a fost repartizata sa predea la clasa lui Lori. Elevii ei au simpatizat-o cu adevarat. Avea aceeasi conceptie despre educatia copiilor, pe care o avea si despre cresterea lor. Considera ca regulile si disciplina stau in calea evolutiei oamenilor si simtea ca modalitatea cea mai buna pentru a-i lasa pe copii sa-si valorifice potentialul era sa le oferi libertate. Nu-i pasa daca elevii ei intarziau, sau daca nu-si faceau temele. Daca voiau sa se dezlantuie, ea nu avea nicio problema cu asta, atata timp cat nu le faceau vreun rau celorlalti.
Mama isi imbratisa in permanenta elevii si le spunea cat de minunati si de speciali ii considera. Le spunea copiilor mexicani sa nu lase pe nimeni vreodata sa le spuna ca nu erau la fel de buni precum copiii caucazieni."