Acest roman este un covor zburator, care ne poarta pe deasupra luptelor duse intre Nicolae Ceausescu si Iarba Fiarelor, capetenia unui grup de talhari. Acest razboi e unul de gherila. Sapte sunt locurile lui de desfasurare. Fiecare comunitate infatisata e captivanta, precum explorarea unei insule necunoscute: viata printre brancardierii de la Morga, printre talhari, printre criminali, printe calugari si printre vrajitoare. (Autorul)

    Fragment:

 

    “In apartamente, pentru ca usile muncitorilor din cartier erau in majoritate slab asigurate, intra doar cu pontoarca, populara scula de otel, semanand cu un pieptene mic, ce impingea inapoi, in locasurile lor, „cateii”, dintii butucului. Trebuia sa nu lase urme, sa se fereasca de orice devastare, pentru a nu-l simti Militia, de la Circa 13 sau 14, ca s-a aciuat in Titan.

    Pentru a diminua presiunea uriasa exercitata de cei cau e il vanau, camarazii sai imprastiau semne mincinoase, potrivit carora IF-ul ar fi intrat in hibernare, ba undeva prin cartierul Pajura, ba in oraselul Zimnicea (in gospodaria unei contabile intre doua varste, care ii devenise iubita), ba s-ar fi internat intr-un spital (desigur cel mai des invocat era cel de nebuni, numarul 9), ori chiar ca si-ar fi pregatit un ascunzis neobisnuit de dibaci, lasandu-se arestat, sub o falsa identitate, undeva prin nordul Moldovei, iar in prezent ar fi fost "pe cursa", adica in tranzit intre doua puscarii si va sedea camuflat o vreme in Penitenciarul Ramnicu-Sarat.

    Altii jurau ca evadase deja nu numai din puscarie, ci si din tara si de pe continent, strabatand oceanul chiar in acele zile, in incercarea lui urieseasca de a aprinde revolutia si pe alte meleaguri, intr-un asalt pentru a disemina dreptatea sociala si in America Latina.

    Iarba Fiarelor fronda lumea.

    Viata e dura. Trei sferturi din intamplarile vietii sunt primejdioase. Oamenii simteau ca IF-ul era ca un cascador pentru fiecare din ei.

    Si ca, in filmul relatiilor lor cu Nicolae Ceausescu si cu Securitatea, springarul juca, in locul lor, in toate scenele dificile, numai pentru a le permite lor sa stea linistiti acasa, sa-i comenteze ispravile si sa manance ciorba.”