Intr-o analiza incisiva si minutioasa a situatiei internationale actuale, Noam Chomsky examineaza modalitatea in care Statele Unite, in ciuda cresterii importantei Europei si Asiei, inca mai stabileste, la nivel general, termenii discursului global. Inspirandu-se dintr-o gama larga de exemple, de la istoria sordida a implicarii americane in Cuba, la sanctiunile impotriva Iranului, Chomsky detaliaza modul in care retorica americana despre libertate si drepturile omului difera atat de adesea de actiunile sale. Analizeaza in profunzime conflictele din Irak, Afghanistan si Israel/Palestina, furnizand detalii neasteptate si nuantate despre mecanismele imperiale ale planetei noastre din ce in ce mai haotice. Si, in noua postfata, se refera la alegerea lui Donald Trump ca presedinte si la ce inseamna aceasta pentru societatea americana. Necrutatoare si meticulos documentata, Cine conduce lumea? ne furnizeaza intelegerea indispensabila a problemelor centrale ale timpului nostru, exact lucrul pe care il asteptam de la Chomsky.

 

Pentru toti cei care vor sa afle mai multe despre lumea in care traiesc... exista un singur raspuns: cititi Noam Chomsky. - New Statesman

 

Chomsky este un fenomen global... Poate chiar cea mai citita voce americana despre politica externa la nivel mondial. - The New York Times Book Review

Fragment din volumul "Cine conduce lumea?" de Noam Chomsky:
 

“Intrebarea cu privire la cine conduce lumea a devenit chiar si mai importanta dupa 8 noiembrie 2016, zi care ar putea deveni cea mai importanta data din istoria omenirii, in functie de cum vom reactiona. Nu e nici o exagerare aici. Semnificatia acelei zile abia daca a fost remarcata in diferite locuri pe planeta, lucru care nu are in sine vreo foarte mare importanta.

Pe 8 noiembrie, Organizatia Meteorologica Mondiala a prezentat un raport la intalnirea COP22, summitul din 2016 al Conferintei privind Schimbarile Climatice, care se tinea in Maroc. Organizatia arata ca ultimii cinci ani fusesera cei mai caldurosi din istorie si raporta cresterea nivelului apelor oceanului planetar ca rezultat al topirii surprinzator de rapide a calotei polare. Aria acoperita de Oceanul Arctic si-a scazut suprafata cu 28% in ultimii cinci ani, in comparatie cu media, ceea ce reduce fenomenul reflectarii razelor solare de catre gheata, ducand din nou la o accelerare a incalzirii. Inca si mai alarmanta este destabilizarea enormilor ghetari din Antarctica de Vest, care ar putea ridica cu cativa metri nivelul marii, ducand, de asemenea, la dezintegrarea intregii portiuni inghetate din regiune. Raportul mai arata ca temperaturile cresc si ca ne apropiem periculos de valorile limita stabilite prin acordurile de la Paris COP21, doar cu un an inainte, precum si alte analize si previziuni sumbre.

Un alt eveniment care a avut loc in acea zi a fost mult mai remarcat, desi motivul originar al importantei sale a trecut neobservat. Pe 8 noiembrie, in cea mai puternica tara de pe glob au avut loc alegeri. In urma alegerilor, toate ramurile puterii - presedintia, Congresul, Curtea Suprema - au ajuns in mainile Partidului Republican, cea mai periculoasa organizatie din istorie.

In afara ultimei propozitii, toate celelalte nu pot fi subiect de controversa. Ultima propozitie poate parea deplasata, chiar scandaloasa. Dar este, oare, asa? Faptele sugereaza ca nu. Partidul Republican se grabeste, in cel mai alert ritm cu putinta, catre distrugerea vietii umane organizate. Nu exista un precedent de asemenea factura.

In privinta schimbarilor climatice, practic toti candidatii republicani la alegerile primare au negat ca fenomenul ar avea loc. Singurele exceptii au fost asa-zisii moderati intelepti, precum Jeb Bush - care a spus ca aceasta chestiune nu este sigura, clar ca oricum nu trebuie sa facem nimic, intrucat producem tot mai multe gaze de sist. Sau John Kasich care a fost de acord ca incalzirea globala se petrece, dar ca, atunci cand vine vorba de carbune - cel mai poluant dintre carburanti - „il vom arde in Ohio si nu ne vom cere scuze pentru asta". In acelasi timp, Donald Trump a indemnat catre folosirea tot mai accentuata a carburantilor fosili, in ciuda reglementarilor internationale, refuzandu-le ajutorul tarilor in curs de dezvoltare care incearca sa gaseasca surse sustenabile de energie, grabindu-se fara dubiu catre marginea prapastiei.

Efectele negativismului republican s-au facut simtite inainte de administratia Trump. Au existat sperante, de exemplu, ca acordurile COP21 ar putea duce la un tratat, dar s-a renuntat la idee, intrucat Congresul republican nu a vrut sa-si ia nici un angajament constrangator. Astfel s-a ajuns la un acord voluntar, un act cu siguranta fara putere de coercitie.

Efectele incalzirii globale ar putea deveni, in curand, mult mai evidente decat sunt in acest moment. Doar in Bangladesh, zeci de milioane de oameni se asteapta sa migreze din pricina scufundarii campiilor pe masura ce creste nivelul marii, iar modificarile severe de vreme vor crea crize de refugiati in comparatie cu care cele de azi vor parea o gluma. Cu mare dreptate, cel mai important savant din Bangladesh in materie de schimbari climatice spunea ca „acesti imigranti ar trebui sa aiba dreptul de a merge in tarile de unde vin aceste gaze. Milioane de oameni ar trebui sa poata merge in Statele Unite." Ar trebui sa poata merge si in alte tari care s-au imbogatit pe spatele distrugerii mediului.”