Ce m-a atras de la bun inceput la scrisul lui Cornel Simighian a fost calitatea analizei, logica impecabila a argumentarii si o stilistica de genul „gradul zero al scriiturii”. Autorul nu a cautat niciodata figurile de stil, dar cind i-au cazut bine nu le-a evitat, a uzat de ironie si umor cu masura, dar cu mare folos pentru calitatea de ansamblu a textului. Da, Cornel Simighian este un editorialist dar, ca sa spun asa, unul nascut, nu facut dintr-un scriitor in schimbare de destin sau un politolog care vrea sa se adreseze si poporului. Din acest motiv, cred ca aceasta culegere de articole reuseste sa croiasca o excelenta cronica a Iasului cultural, social, educativ pe durata celor trei ani. Mai putin politic decit in alte perioade ale activitatii jurnalistului, dar nu e o pierdere, la cum a ajuns politica la noi, ii iesea un articol de pamflete – pe care le-as fi citit, consider valabil genul ! – nu unul de analiza, cu tot ce inseamna aceasta – radiografie, diagnostic, prognoza. Si o analiza efectuata de unul din cei mai probi, mai onesti din aceasta parte a tarii. Puteam sa nu fiu, uneori, de acord cu unele din ipotezele sau concluziile sale, dar mereu am stiut ca sint chiar ale lui, nu faceau parte din agenda altora. - Liviu Antonesei