Toate sunt bune si frumoase in Valea Mominilor: Momitata termina de construit podul peste rau, Momi si Smiorc pleaca singuri o zi la plaja si descopera tot felul de comori ascunde, iar Momimama isi ingrijeste straturile de flori, fluierand fericita. Cu umor, calm si bunatate, mominii fac fata oricarei situatii - si oaspetilor sositi pe nepusa masa, si cometei aleia buclucase care pare ca indreapta fix spre pamant.

 

    Din aceeasi serie: • Aventuri in Momilandia • Palaria Vrajitorului

 

    Tove Jansson, unul dintre cele mai importante nume ale literaturii pentru copii si cea mai tradusa scriitoare finlandeza din toate timpurile, apare si in limba romana. Prin deja clasica serie Momin, scriitoarea si ilustratoarea finlandeza a reusit sa consacre cateva personaje memorabile, recunoscute de copiii de pretutindeni: Smiorc, Domnita Fandosica, unchiasul Puftabac.
 

 

    „Toata dimineata urmatoare mersera prin padure, in drum spre Valea Mominilor. Unchiasul Puftabac le canta din muzicuta, ca sa fie calatoria mai placuta. Pe la ora cinci, ajunsera la o carare in dreptul careia era un panou mare care anunta: „Ring de dans! Pe aici!! Spre pravalie".

    — Oo, ce-as mai vrea sa dansez! striga Domnita Fandosica, batand din labute.

    — N-avem timp sa dansam acum, cand se apropie sfarsitul lumii! spuse Fandosel.

    — Ba dimpotriva, daca e sa dansam, acum e momentul! izbucni Domnita Fandosica. Te rog! Haide, ca nu e azi sfarsitul lumii, mai sunt doua zile!

    — Poate au limonada la pravalie, zise Smiorc.

    — Si oricum e aproape in drum spre casa, spuse Momi.

    — Am putea doar sa ne uitam la ringul ala de dans, isi dadu si Puftabac cu parerea. Asa, in trecere...

    Fandosel ofta. O apucara pe carare. Era un drumeag vesel, ce cotea si serpuia, se ridica si cobora si uneori se incolacea in cate o bucla asa, doar de bucurie. Pe o carare ca asta n-ai cum sa te plictisesti si, cu siguranta, mai repede ajungi acasa pe un astfel de drum decat pe unul drept si plicticos.

    — Cred ca ne apropiem de casa, spuse Momi.

    — Povesteste-mi despre valea voastra, il ruga Domnita Fandosica.

    — E un loc unde ma simt in largul meu, spuse mominul. Ma trezesc bucuros si ma duc cu placere la culcare. Si acolo e un copac numai bun de catarat, unde o sa fac o casuta, intr-un loc ascuns pe care o sa ti-l arat doar tie. Mama a pus cochilii de scoici in jurul straturilor cu flori, iar pe veranda e intotdeauna soare. Si miroase bine. Avem un pod doar al nostru pe care l-a facut tata si peste care putem sa trecem cu roaba. Si am gasit si marea, o bucatica din ea e tot a noastra...”