„In razboi multi au suferit de foame, de rani si de frig. Dar cel mai mult au suferit aceia care nu purtau arme, care s-au stins nevazuti, rataciti. Cei care au suferit de pe urma mainilor omenesti. Chinurile lor le-a vazut fiecare inima si, in jurul lor, pamantul din care aparusera ii sfasia incetul cu incetul.“ Sven Hassel 

    Fragment din volum:

 

    „Sarim aproape simultan peste gardul din scanduri. Dinapoia noastra razbate trosnetul sec al exploziilor. In bezna clipeste flacara de la gura tevii unui automat.

    Arunc o grenada spre ea si rastorn in fuga cateva tomberoane goale care se rostogolesc cu un vacarm de nedescris.

    O silueta este proiectata in aer si, pentru o clipa, pare suspendata deasupra flacarii unei explozii.

   Ne trantim cu totii la pamant in iecunda 1n care artileria lor asterne un covor de foc peste intinderea parcului.

    Cu groaza cuibarita in maruntaie, ma scufund intr-un parau, fara sa stiu cum am ajuns acolo. Nu simt nici raceala apei si nici nu aud trosnetul ghetii. In spatele meu cad obuze uriase. O casa se naruie in flacari.

    Dupa urmatoarea ploaie de obuze, ies din parau si o iau la goana de-a curmezisul parcului. Ma arunc fara simtire intr-o groapa care miroase inca a fier si a pulbere arsa. Bombardamentul se inteteste intr-un crescendo furios. E ca si cum intreaga lume s-ar intoarce pe dos. 

    Arunca in lupta tot ce au: tunuri de camp, baterii Howitzer, mortiere, tancuri si armament de infanterie. Cele mai rele sunt mortierele. Obuzele lor cad aproape neauzite si explodeaza cu un plesnet dracesc. Sunt atat de inspaimantat incat imi vine sa tip si sa alerg cat ma tin picioarele. Dar, ca o veche catana in razboiul asta murdar, stiu ca dac-as fugi ar insemna moarte sigura. Ma ghemuiesc mai bine in groapa ingusta, cautand sa ma fac cat mai mic. Imi odihnesc barbia pe patul pistolului-mitraliera.

    Nu departe de mine cade un alt obuz. Suflul imi impinge casca pe ceafa. Pentru o clipa imi pierd cunostinta. Curelusa castii mai-mai ca ma sugruma. Imi simt creierul golit, iar mainile imi sunt ca de gheata. Pare o vesnicie pana cand ma inunda din nou viata."