Forma teatrala, dar si politica si sociala, Commedia dell’ arte ramane un fenomen irepetabil in istoria artei. Cu tot cu lumea lui pestrita, cu tot cu libertatile si rigorile lui, spectacolul acesta nu a disparut niciodata. Dincolo de prejudecati, dincolo de frivolitati, el continua cu alte masti, in alte timpuri si in alte locuri. In lucrarea inegalabila scrisa de regizorul David Esrig, bestseller in Germania, povestea ei fascineaza pe masura ce se scrie, atenta la tot ce se afla pe scena de un fel sau altul si in jurul ei. Istorie si poveste, stiinta si arta, commedia dell’arte se arata intr-o carte indispensabila.

„Amestecul permanent de negot cotidian, proclamatii politice, arderi pe rug, procesiuni bisericesti si carnavalesti, de spectacole oferite descamatori sau de comedianti facea din piata un creuzet in care se contopeau realitati brutale si reprezentarea lor simbolica si-i conferea Commediei... o ancorare atat de solida in omenesc si in real, incat, impreuna cu publicul ei simplu, necioplit, reusea sa faca saltul uluitor pana la cea mai inalta maiestrie.“ - David Esrig
Fragment din carte:

"Odata cu desfasurarea post-italiana a Commediei, fie ea in Franta, Germania sau Anglia, incepe, spre jumatatea secolului XVII, si decadenta ei discreta, la inceput abia sesizabila.
Mai inainte, spectacolele din strainatate, de pilda cele ale unor Gelosi in Franta ori ale lui Orlando di Lasso si Massimo Troiano la Munchen, inca aveau caracter de turneu si erau in totalitate a l'italienne.
In Franta, incepand cu sfarsitul secolului al XVI-lea, Commedia isi afla a doua ei patrie, iar marele succes pe care-1 inregistreaza acolo aduce noi culori si sunete in tabloul acestei forme teatrale traditionale. Costumele capata de multe ori croiala frantuzeasca, rolurile feminine devin mai numeroase si mai importante. Grosolania si vitalitatea se estompeaza, iar in locul lor se fac simtite aerul de salon si manierismul. Numai personajele de baza, batranii si servitorii, pastreaza elemente ale simbolicii initiale si continua sa transmita, in primul rand prin atitudinile corporale pregnante, impresia de arhetipal. Iau nastere noi personaje care vin si imbogatesc scena. Spiritul carnavalesc, insa, devine din ce in ce mai strain pentru toti. "