Volumul abordeaza comunicarea din perspectiva tehnologiilor de ultima ora si a rolului pe care new media il au in propagarea discursului politic, in stimularea participarii civice si in aparitia unor noi forme de populism. Exista doua generatii de politicieni populisti care isi promoveaza programele prin mijloace de comunicare distincte: cei vechi in special la televiziune, iar cei noi in mediul virtual. Lucrarea porneste de la observatia ca „revolutiile” Facebook si Twitter au polarizat analiza fenomenului intre optimistii participarii 2.0 si pesimistii comunicarii 2.0. Pesimistii comunicarii 2.0 acuza regimurile autoritare din Asia, Orientul Mijlociu sau nordul Africii ca folosesc tehnologie occidentala pentru a supraveghea si controla populatia. Optimistii participarii 2.0 sunt entuziasmati de asa-numitele „revolutii” Facebook/Twitter din Primavara Araba (Iran, Egipt, Tunisia, Bahrain, Siria, Libia). Cartea descrie fenomene ca citizen journalism, participatory journalism, aparitia presei alternative ca replica a societatii civile la lipsa de acces la presa mainstream si ca forma de protest a cetatenilor fata de „aservirea" presei traditionale. Fenomenul este abordat prin analiza noilor miscari sociale (new social movements) precum Occupy Movement sau Miscarea Uniti Salvam Rosia Montana.

Cartea se adreseaza specialistilor si studentilor in comunicare si stiinte politice, precum si tuturor celor care vor sa afle modalitatile in care politicienii si publicul se pot folosi de instrumentele pe care le ofera comunicarea online.