Conceptul de timp la Henri Bergson
Conceptul de timp la Henri Bergson
Publicam pentru prima data, dupa 104 ani, in limba romana lucrarea Conceptul de timp la Henri Bergson. O cercetare critica (Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson. Eine Kritische untersuchung). Aceasta este dizertatia inaugurala sustinuta de Mircea Florian la Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii Regale Greifswald, Germania pentru obtinerea titlului de Doctor in filosofie in ziua de 3 martie 1914, profesor coordonator fiind filosoful imanentist german Johannes Rehmke.
Cu toate ca Mircea Florian a avut „o lunga prietenie” cu filosofia bergsoniana, el a criticat teoria timpului ca „durata pura” a lui Bergson. Filosoful roman constata ca pe langa timpul care, din punct de vedere stiintific, inseamna succesiunea a ceea ce este dat, exista timpul care are valabilitate doar pentru constiinta umana, adica, un timp uman, istoric, pe care-l putem numi si durata, in masura in care numim in mod simplu timp prima categorie. Cu alte cuvinte, diferenta este urmatoarea: „timpul prezinta doua componenete: prius (mai devreme), posterius (mai tarziu); durata, in sens specific, prezinta totusi trei componente: trecut (mai devreme), prezent (acum) si viitor (mai tarziu). Timpul uman (durata) presupune, asadar, trei componente interconectate, dintre care prezentul este oarecum locul din care o constiinta umana priveste inapoi si inainte”. In realitate, timpul nu cunoaste tripartitia si nici bipartitia lui Marty, ci o alta bipartitie relevata intai de Aristotel. „Timpul, ca raport de succesiune, presupune doi termeni: «inainte» (proteron) si «dupa» (hysteron)”.
Mircea Florian nu este de acord cu distinctia facuta de Bergson, timp obiectiv – timp subiectiv. „Exista doar un timp, spunea el, iar acesta nu este nici obiectiv, nici subiectiv, este pur si simplu succesiune. Timpul este ceva fundamental si toate incercarile de a deduce timpul din altceva se autocondamna”.
Mircea Florian se inscrie in galeria filosofilor romani care s-au aplecat asupra problemei timpului: D. Cantemir, V. Conta, C. Radulescu-Motru, I. Petrovici, L. Blaga, I. D. Gherea, M. Ralea, I. Biberi, C. Noica. - Adrian Michiduta
Cu toate ca Mircea Florian a avut „o lunga prietenie” cu filosofia bergsoniana, el a criticat teoria timpului ca „durata pura” a lui Bergson. Filosoful roman constata ca pe langa timpul care, din punct de vedere stiintific, inseamna succesiunea a ceea ce este dat, exista timpul care are valabilitate doar pentru constiinta umana, adica, un timp uman, istoric, pe care-l putem numi si durata, in masura in care numim in mod simplu timp prima categorie. Cu alte cuvinte, diferenta este urmatoarea: „timpul prezinta doua componenete: prius (mai devreme), posterius (mai tarziu); durata, in sens specific, prezinta totusi trei componente: trecut (mai devreme), prezent (acum) si viitor (mai tarziu). Timpul uman (durata) presupune, asadar, trei componente interconectate, dintre care prezentul este oarecum locul din care o constiinta umana priveste inapoi si inainte”. In realitate, timpul nu cunoaste tripartitia si nici bipartitia lui Marty, ci o alta bipartitie relevata intai de Aristotel. „Timpul, ca raport de succesiune, presupune doi termeni: «inainte» (proteron) si «dupa» (hysteron)”.
Mircea Florian nu este de acord cu distinctia facuta de Bergson, timp obiectiv – timp subiectiv. „Exista doar un timp, spunea el, iar acesta nu este nici obiectiv, nici subiectiv, este pur si simplu succesiune. Timpul este ceva fundamental si toate incercarile de a deduce timpul din altceva se autocondamna”.
Mircea Florian se inscrie in galeria filosofilor romani care s-au aplecat asupra problemei timpului: D. Cantemir, V. Conta, C. Radulescu-Motru, I. Petrovici, L. Blaga, I. D. Gherea, M. Ralea, I. Biberi, C. Noica. - Adrian Michiduta
Descrierea produsului
Publicam pentru prima data, dupa 104 ani, in limba romana lucrarea Conceptul de timp la Henri Bergson. O cercetare critica (Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson. Eine Kritische untersuchung). Aceasta este dizertatia inaugurala sustinuta de Mircea Florian la Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii Regale Greifswald, Germania pentru obtinerea titlului de Doctor in filosofie in ziua de 3 martie 1914, profesor coordonator fiind filosoful imanentist german Johannes Rehmke.
Cu toate ca Mircea Florian a avut „o lunga prietenie” cu filosofia bergsoniana, el a criticat teoria timpului ca „durata pura” a lui Bergson. Filosoful roman constata ca pe langa timpul care, din punct de vedere stiintific, inseamna succesiunea a ceea ce este dat, exista timpul care are valabilitate doar pentru constiinta umana, adica, un timp uman, istoric, pe care-l putem numi si durata, in masura in care numim in mod simplu timp prima categorie. Cu alte cuvinte, diferenta este urmatoarea: „timpul prezinta doua componenete: prius (mai devreme), posterius (mai tarziu); durata, in sens specific, prezinta totusi trei componente: trecut (mai devreme), prezent (acum) si viitor (mai tarziu). Timpul uman (durata) presupune, asadar, trei componente interconectate, dintre care prezentul este oarecum locul din care o constiinta umana priveste inapoi si inainte”. In realitate, timpul nu cunoaste tripartitia si nici bipartitia lui Marty, ci o alta bipartitie relevata intai de Aristotel. „Timpul, ca raport de succesiune, presupune doi termeni: «inainte» (proteron) si «dupa» (hysteron)”.
Mircea Florian nu este de acord cu distinctia facuta de Bergson, timp obiectiv – timp subiectiv. „Exista doar un timp, spunea el, iar acesta nu este nici obiectiv, nici subiectiv, este pur si simplu succesiune. Timpul este ceva fundamental si toate incercarile de a deduce timpul din altceva se autocondamna”.
Mircea Florian se inscrie in galeria filosofilor romani care s-au aplecat asupra problemei timpului: D. Cantemir, V. Conta, C. Radulescu-Motru, I. Petrovici, L. Blaga, I. D. Gherea, M. Ralea, I. Biberi, C. Noica. - Adrian Michiduta
Cu toate ca Mircea Florian a avut „o lunga prietenie” cu filosofia bergsoniana, el a criticat teoria timpului ca „durata pura” a lui Bergson. Filosoful roman constata ca pe langa timpul care, din punct de vedere stiintific, inseamna succesiunea a ceea ce este dat, exista timpul care are valabilitate doar pentru constiinta umana, adica, un timp uman, istoric, pe care-l putem numi si durata, in masura in care numim in mod simplu timp prima categorie. Cu alte cuvinte, diferenta este urmatoarea: „timpul prezinta doua componenete: prius (mai devreme), posterius (mai tarziu); durata, in sens specific, prezinta totusi trei componente: trecut (mai devreme), prezent (acum) si viitor (mai tarziu). Timpul uman (durata) presupune, asadar, trei componente interconectate, dintre care prezentul este oarecum locul din care o constiinta umana priveste inapoi si inainte”. In realitate, timpul nu cunoaste tripartitia si nici bipartitia lui Marty, ci o alta bipartitie relevata intai de Aristotel. „Timpul, ca raport de succesiune, presupune doi termeni: «inainte» (proteron) si «dupa» (hysteron)”.
Mircea Florian nu este de acord cu distinctia facuta de Bergson, timp obiectiv – timp subiectiv. „Exista doar un timp, spunea el, iar acesta nu este nici obiectiv, nici subiectiv, este pur si simplu succesiune. Timpul este ceva fundamental si toate incercarile de a deduce timpul din altceva se autocondamna”.
Mircea Florian se inscrie in galeria filosofilor romani care s-au aplecat asupra problemei timpului: D. Cantemir, V. Conta, C. Radulescu-Motru, I. Petrovici, L. Blaga, I. D. Gherea, M. Ralea, I. Biberi, C. Noica. - Adrian Michiduta
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 69.00 Lei
65.55 Lei
65.55 Lei69.00 Lei
-
PRP: 64.95 Lei
61.70 Lei
61.70 Lei64.95 Lei
-
Price
45.00 Lei
45.00 Lei
-
PRP: 19.99 Lei
18.99 Lei
18.99 Lei19.99 Lei
-
Price
38.00 Lei
38.00 Lei
-
PRP: 50.00 Lei
45.00 Lei
45.00 Lei50.00 Lei
