Prudenta traditionala, asteptarea cumpatata, zabava castigatoare, curajul resemnat al martiriului, elanul ziditorului plin de credinta si fastul - compensator pentru „raotatile” veacului - al unui monarh la margini de Europa fac din Constantin Brancoveanu un personaj tragic si, totodata, deplin al umanitatii romanesti.

„Creatia prin excelenta a acestei domnii, asezate cronologic intre toamna 1688 si primavara 1714, se numeste „stilul brancovenesc”. A fost un stil de arta si un stil de viata, unul al ceremonialului si al reculegerii, al culorii si al organicului... A fost, intr-o mare masura, un stil al spectacolului...”