„Controlul cartii” a fost o sectie a Directiei Literatura in cadrul institutiei cenzurii (Directia Generala a Presei si Tipariturilor). Cuvintul „cenzura” urma sa dispara treptat din vocabular (oficial, nu exista cenzura in regimurile comuniste), fiind inlocuit cu un sinonim neutru: „control”. De fapt, „controlul cartii” presupunea activitatea unui mecanism complex, sofisticat si ramificat de cenzurare a tuturor publicatiilor. Spatiul cel mai generos din acest studiu este dedicat activitatii DGPT, incepind cu structura acesteia, directiile si serviciile care se ocupau de controlul cartii, etapele de lucru, regimul vizelor, tipologia interventiilor cenzoriale, relatia cenzurii cu literatura minoritatilor nationale si cu sistemul de aparare a secretului de stat si terminind cu asa-zisa „desfiintare” a cenzurii.

Studiul de fata reuseste, pe de-o parte, sa recupereze fondul inca necunoscut al institutiei cenzurii si, pe de alta, sa prezinte fenomenul cenzurii ca pe un sistem ierarhic, care a actionat cu aceeasi eficacitate si in perioade anterioare sau ulterioare activitatii DGPT, care s-a infiintat in 1949 si s-a desfiintat in 1977. Si inainte, si dupa acest interval de timp, cenzura a existat si a avut o activitate deosebit de intensa; Cenzura Militara, Comisia Aliata de Control, Ministerul Propagandei, dar si Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, editurile, Uniunea Scriitorilor, Sectia de Propaganda si Agitatie a Partidului Comunist, Securitatea sint structuri implicate, mai mult sau mai putin, in exercitarea cenzurii.