„Religia mea este cautarea adevarului in viata si a vietii in adevar, chiar fiind constient ca nu le voi afla in timpul vietii; religia mea este lupta neincetata si neobosita cu misterul; religia mea este lupta cu Dumnezeu, de la ivirea zorilor pana la caderea noptii, precum se spune ca a luptat Iacob cu El. si o cant, mai bine sau mai rau, cu vocea si auzul pe care mi le-a dat Dumnezeu, pentru ca nu o pot face rational. Iar cei ce vad judecata si logica, si metoda, si exegeza mai curand decat viata in aceste versuri ale mele ramana cu ale lor, caci nu le voi atinge inima cu arcusul viorii, si nici cu ciocanul.“ (Miguel de UNAMUNO)

„Cristul lui Velazquez este, cu siguranta – si in pofida receptarii mult prea sumare de care a avut parte in anii de dupa aparitie –, unul din cele mai importante poeme religioase din literatura spaniola nu numai a secolului al XX-lea, ci ocupa, cred, si un loc privilegiat in intreg spatiul poeziei hispanofone. Unamuno se inscrie intr-o foarte lunga traditie a spiritelor dubitative, insetate totusi de o certitudine a nedemonstrabilului. La toti intalnim zbaterea omului nescindat in fapt intre ratiune si afectivitate, dar avid de unificarea cu transcendentul evaziv prin argumentele greu de formulat in cuvinte ale inimii.“ (Sorin MARCULESCU)