Fragment din cartea "Cronicile din Narnia. Volumul 2: Leul, vrajitoarea si dulapul" de C.S. Lewis:

 

"- Aslan! Draga Aslan! striga Lucy. Ce-i cu tine? Nu poti sa ne spui?

- Esti bolnav, draga. Aslan? intreba Susan.

- Nu, spuse Aslan. Sunt trist si singur. Puneti-va mainile pe coama mea, ca sa va simt aproape, si hai sa mergem asa.

Asa ca fetele facura lucrul pe care n-ar fi indraznit sa-l faca niciodata fara permisiunea lui, dar pe care isi dorisera sa-l faca de cand il vazusera pentru prima oara - isi ingropara mainile reci in frumoasa mare de blana, o mangaiara si mersera mai departe alaturi de Leu. Nu trecu mult si vazura ca suiau panta dealului pe care se afla Masa de Piatra. Urcara pe partea unde copacii se terminau cel mai sus, iar cand ajunsera la ultimul copac (unul in jurul caruia se gaseau cateva tufe), Aslan se opri si spuse:

- Ah, copii, copii. Aici trebuie sa va opriti. Si, orice s-ar intampla, aveti grija sa nu va vada nimeni. Adio.

Amandoua fetele plansera de mama focului (desi nu prea stiau de ce), se agatara de Leu si-i sarutara coama, nasul, labele si ochii mari si tristi. Pe urma Leul se intoarse cu spatele la ele si urca spre varful dealului. Ghemuindu-se in tufisuri, Lucy si Susan il urmarira cu privirea si iata ce vazura.

O multime de oameni stateau in picioare In jurul Mesei de Piatra si, chiar daca luna stralucea, multi dintre ei tineau torte care ardeau scotand niste flacari rosii diavolesti si un fum negru. Dar ce zic eu oameni! Capcauni cu dinti monstruosi, lupi si oameni cu cap de taur; duhuri ale copacilor malefici si plante otravitoare, plus alte creaturi pe care n-o sa vi le descriu, fiindca, dac-as face-o, probabil ca adultii nu v-ar mai lasa sa cititi cartea - Scorpii, Zgripturoaice si Duhuri Rele, Spectre, Sperietori, Aratari, Naluci, Orci, Gogorite si Momai. De fapt, se stransesera toti cei care erau de partea Vrajitoarei si pe care Lupul ii chemase la comanda ei. Si chiar in mijloc, langa Masa, statea Vrajitoarea in carne si oase."