Cum l-am invins pe Dracula
Cum l-am invins pe Dracula
Carismaticul ofiter de politie Mihail Verbitchi pleaca intr-o misiune intr-un oras din Transilvania pentru a investiga disparitia trupului inhumat al tinerei Magdalena Boicescu, sotia unui reputat profesor. Acuzatiile planeaza asupra profesorului banuit ca si-ar fi omorat sotia din gelozie, dar cercul suspectilor se mareste pe masura ce capitanul Verbitchi isi desfasoara ancheta. Ceea ce ajunge sa descopere ii zguduie din temelii intregul sistem de valori. Bine ascuns in spatele unei false identitati, adevaratul vinovat este ros de o dragoste care a traversat veacurile. Oare Mihail Verbitchi va face fata provocarii?
O intriga politista cu elemente de supranatural in rama unui roman istoric, cartea reuneste cinci povesti de dragoste, urmarind obsesia controversatului, dar seducatorului personaj Dracula pentru femeia iubita, obsesie care infrunta spatiul si veacurile.
Nicole Dutu s-a nascut si a copilarit la Braila. Dupa licenta in actorie, atrasa de literatura, a inceput sa scrie teatru. A debutat cu o piesa pusa in scena de Radu Afrim, a urmat apoi o nominalizare la Premiile UNITER, iar pasiunea pentru scris a facut-o sa urmeze studii de Literatura universala si comparata la Universitatea Bucuresti. A absolvit masterul de Scriere creativa la City University Londra, unde a avut sansa de a studia cu autori recunoscuti, apreciati prin importante premii literare. A lucrat ca reporter si prezentatoare de stiri si a interpretat o serie de roluri in film si televiziune. Cum l-am invins pe Dracula este romanul sau de debut.
Fragment din cartea "Cum l-am invins pe Dracula" de Nicole Dutu:
"Seara, cand am coborat scarile sa merg la teatru, in holul hotelului, era cat pe-aci sa ma izbesc de un barbat pe care eram sigur ca-l mai vazusem in acest hotel, in timpul ultimului voiaj pe care il facusem la Londra, in urma cu cinci ani. Barbatul vorbea cu un grup de persoane. Ma privi insistent. Mergeam cu amicul meu, Alfred, la teatrul Lyceum, care se afla in apropierea hotelului meu, tot pe Wellington Street, unde in seara aceea se juca piesa Ravenswood, cu actorii Henry Irving si Ellen Terry.
Sala cu loje elegante, distribuite circular, avea o capacitate de peste 2.000 de locuri. Teatrul gemea de lume si fiecare isi ocupa locul in sala, in functie de pozitia lui sociala. In galerie si in sala stateau clasele mai modeste, lojele apartineau aristocratiei si oamenilor influenti ai Londrei. Exista si o multime de standees, formata mai ales din femei, carora li se permitea accesul dupa ce intra toata lumea.
Eu cu Alfred ocupam amandoi o loja. Prietenul meu bause ceva inainte de spectacol, caci mirosea intepator a alcool si avea o dispozitie foarte jucausa. Nu prea potrivita pentru a urmari o piesa de aproape trei ore. Chiar imi propuse sa mergem sa bem ceva, dar l-am rugat sa ma ierte ca-l refuzam, caci eu, in salbatica Valahie, nu aveam unde sa vad asemenea minunatii de spectacole. Se uita in fata, intr-un punct fix, si il pufni rasul.
- Ce e? am zis eu. Razi de mine, ca traiesc intr-o tara de salbatici?
- Ah, nu, zise el, ma uitam la Lordul Douglas, ca si-a adus metresa la teatru.
Ca sa trag de timp pana la inceperea spectacolului, m-am prefacut ca intru in jocul lui.
- Care, care? am intrebat eu, mimand interesul.
- Il vezi pe tipul robust, cu jacheta neagra cu epoleti, urat ca pacatul? E Lordul Douglas. Femeia de langa el, cea care-si tine binoclul la ochi, e metresa lui.
Atunci am vazut o femeie in rochie de culoare liliachie, care-si tinea la ochi, cu mana, in joaca, un tip de binoclu cu maner.
- Ea e cea mai barfita femeie din Londra. Iar lordul, cel mai hulit, dar si cel mai invidiat barbat. Cand ea o sa-si coboare binoclul, o sa intelegi de ce.
Intr-adevar, dupa cateva minute, femeia isi lasa bratul in jos si astfel am putut sa-i vad fata. Era spectaculos de frumoasa, cu trasaturi delicate si o cascada de bucle aramii.
- Nu-i asa, ma inghionti Alfred, ca are un chip adorabil?
- Da, am recunoscut eu.
- De cate ori o vad, imi zise el, simt o fierbinteala in toate madularele.
Spectacolul intarzia sa inceapa. Lumea inca se vanzolea prin sala, cautandu-si locurile. Alfred isi lasase coatele sa-i alunece pe genunchi, semn ca alcoolul isi facea efectul, si se holba la femeie. Ca sa-l fac sa-si mai ia ochii de la ea, am inceput sa-i pun intrebari.
- Si zici ca tipul ala e cel mai hulit?
- Care tip? ma intreba el, uitandu-se la mine cu nedumerire, intrerupt din reveria lui.
- Lordul Douglas, sotul femeii, am adaugat eu.
- Dar nu e sotul, nu ti-am zis?! Ea e metresa lui. A cules-o din imprejurimile parohiei St. Bride. Acolo se prostitua. Pe sotia lui batrana, care i-a facut cinci copii, a exilat-o la domeniul lor de la tara, in Hertfordshire.
- Aha, am zis eu, prefacandu-ma interesat si rugandu-ma sa se stinga luminile mai repede si sa inceapa spectacolul.
- Si cand te gandesti ca a luat-o in zdrente, cica avea si paduchi.
- Dar tu de unde stii?
- Stiu de la niste baieti fierari, care mi-au facut mie o lucrare, erau clientii ei. Lordul si-a pierdut in asa hal mintile dupa ea, se spune ca ar fi trecut printr-o lunga criza morala, pana cand intr-un final, a decis ca nu putea trai fara ea si a luat-o de pe strada. Am auzit ca ar avea si sifilis si ca lordul a dus-o la cei mai renumiti medici ca s-o trateze. N-a scapat de virus, dar il tine pe loc. Cu tratamente scumpe.
- Interesant, am zis eu.
- Toata lumea buna e la curent cu ereditatea incarcata a domnisoarei Polly Smith si pe la spate wel e barfit si hulit nevoie mare, insa lordul e dispus sa-si cheltuiasca toata averea ca sa spele pacatele metresei lui si sa inchida gura lumii. De aceea, da niste banchete exorbitant de scumpe la resedinta lor din Belgrave Square. De cand ma caznesc sa intru la o petrecere de-a lor! Pana la urma, tot o s-o am si eu, conchise Alfred, pe un ton plin de frustrare.
O intriga politista cu elemente de supranatural in rama unui roman istoric, cartea reuneste cinci povesti de dragoste, urmarind obsesia controversatului, dar seducatorului personaj Dracula pentru femeia iubita, obsesie care infrunta spatiul si veacurile.
Nicole Dutu s-a nascut si a copilarit la Braila. Dupa licenta in actorie, atrasa de literatura, a inceput sa scrie teatru. A debutat cu o piesa pusa in scena de Radu Afrim, a urmat apoi o nominalizare la Premiile UNITER, iar pasiunea pentru scris a facut-o sa urmeze studii de Literatura universala si comparata la Universitatea Bucuresti. A absolvit masterul de Scriere creativa la City University Londra, unde a avut sansa de a studia cu autori recunoscuti, apreciati prin importante premii literare. A lucrat ca reporter si prezentatoare de stiri si a interpretat o serie de roluri in film si televiziune. Cum l-am invins pe Dracula este romanul sau de debut.
Fragment din cartea "Cum l-am invins pe Dracula" de Nicole Dutu:
"Seara, cand am coborat scarile sa merg la teatru, in holul hotelului, era cat pe-aci sa ma izbesc de un barbat pe care eram sigur ca-l mai vazusem in acest hotel, in timpul ultimului voiaj pe care il facusem la Londra, in urma cu cinci ani. Barbatul vorbea cu un grup de persoane. Ma privi insistent. Mergeam cu amicul meu, Alfred, la teatrul Lyceum, care se afla in apropierea hotelului meu, tot pe Wellington Street, unde in seara aceea se juca piesa Ravenswood, cu actorii Henry Irving si Ellen Terry.
Sala cu loje elegante, distribuite circular, avea o capacitate de peste 2.000 de locuri. Teatrul gemea de lume si fiecare isi ocupa locul in sala, in functie de pozitia lui sociala. In galerie si in sala stateau clasele mai modeste, lojele apartineau aristocratiei si oamenilor influenti ai Londrei. Exista si o multime de standees, formata mai ales din femei, carora li se permitea accesul dupa ce intra toata lumea.
Eu cu Alfred ocupam amandoi o loja. Prietenul meu bause ceva inainte de spectacol, caci mirosea intepator a alcool si avea o dispozitie foarte jucausa. Nu prea potrivita pentru a urmari o piesa de aproape trei ore. Chiar imi propuse sa mergem sa bem ceva, dar l-am rugat sa ma ierte ca-l refuzam, caci eu, in salbatica Valahie, nu aveam unde sa vad asemenea minunatii de spectacole. Se uita in fata, intr-un punct fix, si il pufni rasul.
- Ce e? am zis eu. Razi de mine, ca traiesc intr-o tara de salbatici?
- Ah, nu, zise el, ma uitam la Lordul Douglas, ca si-a adus metresa la teatru.
Ca sa trag de timp pana la inceperea spectacolului, m-am prefacut ca intru in jocul lui.
- Care, care? am intrebat eu, mimand interesul.
- Il vezi pe tipul robust, cu jacheta neagra cu epoleti, urat ca pacatul? E Lordul Douglas. Femeia de langa el, cea care-si tine binoclul la ochi, e metresa lui.
Atunci am vazut o femeie in rochie de culoare liliachie, care-si tinea la ochi, cu mana, in joaca, un tip de binoclu cu maner.
- Ea e cea mai barfita femeie din Londra. Iar lordul, cel mai hulit, dar si cel mai invidiat barbat. Cand ea o sa-si coboare binoclul, o sa intelegi de ce.
Intr-adevar, dupa cateva minute, femeia isi lasa bratul in jos si astfel am putut sa-i vad fata. Era spectaculos de frumoasa, cu trasaturi delicate si o cascada de bucle aramii.
- Nu-i asa, ma inghionti Alfred, ca are un chip adorabil?
- Da, am recunoscut eu.
- De cate ori o vad, imi zise el, simt o fierbinteala in toate madularele.
Spectacolul intarzia sa inceapa. Lumea inca se vanzolea prin sala, cautandu-si locurile. Alfred isi lasase coatele sa-i alunece pe genunchi, semn ca alcoolul isi facea efectul, si se holba la femeie. Ca sa-l fac sa-si mai ia ochii de la ea, am inceput sa-i pun intrebari.
- Si zici ca tipul ala e cel mai hulit?
- Care tip? ma intreba el, uitandu-se la mine cu nedumerire, intrerupt din reveria lui.
- Lordul Douglas, sotul femeii, am adaugat eu.
- Dar nu e sotul, nu ti-am zis?! Ea e metresa lui. A cules-o din imprejurimile parohiei St. Bride. Acolo se prostitua. Pe sotia lui batrana, care i-a facut cinci copii, a exilat-o la domeniul lor de la tara, in Hertfordshire.
- Aha, am zis eu, prefacandu-ma interesat si rugandu-ma sa se stinga luminile mai repede si sa inceapa spectacolul.
- Si cand te gandesti ca a luat-o in zdrente, cica avea si paduchi.
- Dar tu de unde stii?
- Stiu de la niste baieti fierari, care mi-au facut mie o lucrare, erau clientii ei. Lordul si-a pierdut in asa hal mintile dupa ea, se spune ca ar fi trecut printr-o lunga criza morala, pana cand intr-un final, a decis ca nu putea trai fara ea si a luat-o de pe strada. Am auzit ca ar avea si sifilis si ca lordul a dus-o la cei mai renumiti medici ca s-o trateze. N-a scapat de virus, dar il tine pe loc. Cu tratamente scumpe.
- Interesant, am zis eu.
- Toata lumea buna e la curent cu ereditatea incarcata a domnisoarei Polly Smith si pe la spate wel e barfit si hulit nevoie mare, insa lordul e dispus sa-si cheltuiasca toata averea ca sa spele pacatele metresei lui si sa inchida gura lumii. De aceea, da niste banchete exorbitant de scumpe la resedinta lor din Belgrave Square. De cand ma caznesc sa intru la o petrecere de-a lor! Pana la urma, tot o s-o am si eu, conchise Alfred, pe un ton plin de frustrare.
- Ai innebunit, pai, n-ai zis ca are sifilis?
Alfred, insa, nu ma mai auzea. Isi rezemase capul de peretele lojei si visa. In timp ce Alfred imi povestea toate lucrurile acelea, ma simteam privit. Insistent. Ochii aceia patrunzatori ma fixau. Era barbatul din holul hotelului.
- Stii, cumva, cine e barbatul cu barbita roscata, din loja de vizavi, din dreapta? l-am intrebat pe Alfred, care deschise, intre timp, ochii.
- Acela cu lornion?
- Intocmai.
- Ah, da, e domnul Abraham Stoker, managerul si consilierul lui Irving. Nu rateaza niciun spectacol important."PRP: 56.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
44.80Lei
44.80Lei
56.00 LeiPrimesti 44 puncte
In stoc
Descrierea produsului
Carismaticul ofiter de politie Mihail Verbitchi pleaca intr-o misiune intr-un oras din Transilvania pentru a investiga disparitia trupului inhumat al tinerei Magdalena Boicescu, sotia unui reputat profesor. Acuzatiile planeaza asupra profesorului banuit ca si-ar fi omorat sotia din gelozie, dar cercul suspectilor se mareste pe masura ce capitanul Verbitchi isi desfasoara ancheta. Ceea ce ajunge sa descopere ii zguduie din temelii intregul sistem de valori. Bine ascuns in spatele unei false identitati, adevaratul vinovat este ros de o dragoste care a traversat veacurile. Oare Mihail Verbitchi va face fata provocarii?
O intriga politista cu elemente de supranatural in rama unui roman istoric, cartea reuneste cinci povesti de dragoste, urmarind obsesia controversatului, dar seducatorului personaj Dracula pentru femeia iubita, obsesie care infrunta spatiul si veacurile.
Nicole Dutu s-a nascut si a copilarit la Braila. Dupa licenta in actorie, atrasa de literatura, a inceput sa scrie teatru. A debutat cu o piesa pusa in scena de Radu Afrim, a urmat apoi o nominalizare la Premiile UNITER, iar pasiunea pentru scris a facut-o sa urmeze studii de Literatura universala si comparata la Universitatea Bucuresti. A absolvit masterul de Scriere creativa la City University Londra, unde a avut sansa de a studia cu autori recunoscuti, apreciati prin importante premii literare. A lucrat ca reporter si prezentatoare de stiri si a interpretat o serie de roluri in film si televiziune. Cum l-am invins pe Dracula este romanul sau de debut.
Fragment din cartea "Cum l-am invins pe Dracula" de Nicole Dutu:
"Seara, cand am coborat scarile sa merg la teatru, in holul hotelului, era cat pe-aci sa ma izbesc de un barbat pe care eram sigur ca-l mai vazusem in acest hotel, in timpul ultimului voiaj pe care il facusem la Londra, in urma cu cinci ani. Barbatul vorbea cu un grup de persoane. Ma privi insistent. Mergeam cu amicul meu, Alfred, la teatrul Lyceum, care se afla in apropierea hotelului meu, tot pe Wellington Street, unde in seara aceea se juca piesa Ravenswood, cu actorii Henry Irving si Ellen Terry.
Sala cu loje elegante, distribuite circular, avea o capacitate de peste 2.000 de locuri. Teatrul gemea de lume si fiecare isi ocupa locul in sala, in functie de pozitia lui sociala. In galerie si in sala stateau clasele mai modeste, lojele apartineau aristocratiei si oamenilor influenti ai Londrei. Exista si o multime de standees, formata mai ales din femei, carora li se permitea accesul dupa ce intra toata lumea.
Eu cu Alfred ocupam amandoi o loja. Prietenul meu bause ceva inainte de spectacol, caci mirosea intepator a alcool si avea o dispozitie foarte jucausa. Nu prea potrivita pentru a urmari o piesa de aproape trei ore. Chiar imi propuse sa mergem sa bem ceva, dar l-am rugat sa ma ierte ca-l refuzam, caci eu, in salbatica Valahie, nu aveam unde sa vad asemenea minunatii de spectacole. Se uita in fata, intr-un punct fix, si il pufni rasul.
- Ce e? am zis eu. Razi de mine, ca traiesc intr-o tara de salbatici?
- Ah, nu, zise el, ma uitam la Lordul Douglas, ca si-a adus metresa la teatru.
Ca sa trag de timp pana la inceperea spectacolului, m-am prefacut ca intru in jocul lui.
- Care, care? am intrebat eu, mimand interesul.
- Il vezi pe tipul robust, cu jacheta neagra cu epoleti, urat ca pacatul? E Lordul Douglas. Femeia de langa el, cea care-si tine binoclul la ochi, e metresa lui.
Atunci am vazut o femeie in rochie de culoare liliachie, care-si tinea la ochi, cu mana, in joaca, un tip de binoclu cu maner.
- Ea e cea mai barfita femeie din Londra. Iar lordul, cel mai hulit, dar si cel mai invidiat barbat. Cand ea o sa-si coboare binoclul, o sa intelegi de ce.
Intr-adevar, dupa cateva minute, femeia isi lasa bratul in jos si astfel am putut sa-i vad fata. Era spectaculos de frumoasa, cu trasaturi delicate si o cascada de bucle aramii.
- Nu-i asa, ma inghionti Alfred, ca are un chip adorabil?
- Da, am recunoscut eu.
- De cate ori o vad, imi zise el, simt o fierbinteala in toate madularele.
Spectacolul intarzia sa inceapa. Lumea inca se vanzolea prin sala, cautandu-si locurile. Alfred isi lasase coatele sa-i alunece pe genunchi, semn ca alcoolul isi facea efectul, si se holba la femeie. Ca sa-l fac sa-si mai ia ochii de la ea, am inceput sa-i pun intrebari.
- Si zici ca tipul ala e cel mai hulit?
- Care tip? ma intreba el, uitandu-se la mine cu nedumerire, intrerupt din reveria lui.
- Lordul Douglas, sotul femeii, am adaugat eu.
- Dar nu e sotul, nu ti-am zis?! Ea e metresa lui. A cules-o din imprejurimile parohiei St. Bride. Acolo se prostitua. Pe sotia lui batrana, care i-a facut cinci copii, a exilat-o la domeniul lor de la tara, in Hertfordshire.
- Aha, am zis eu, prefacandu-ma interesat si rugandu-ma sa se stinga luminile mai repede si sa inceapa spectacolul.
- Si cand te gandesti ca a luat-o in zdrente, cica avea si paduchi.
- Dar tu de unde stii?
- Stiu de la niste baieti fierari, care mi-au facut mie o lucrare, erau clientii ei. Lordul si-a pierdut in asa hal mintile dupa ea, se spune ca ar fi trecut printr-o lunga criza morala, pana cand intr-un final, a decis ca nu putea trai fara ea si a luat-o de pe strada. Am auzit ca ar avea si sifilis si ca lordul a dus-o la cei mai renumiti medici ca s-o trateze. N-a scapat de virus, dar il tine pe loc. Cu tratamente scumpe.
- Interesant, am zis eu.
- Toata lumea buna e la curent cu ereditatea incarcata a domnisoarei Polly Smith si pe la spate wel e barfit si hulit nevoie mare, insa lordul e dispus sa-si cheltuiasca toata averea ca sa spele pacatele metresei lui si sa inchida gura lumii. De aceea, da niste banchete exorbitant de scumpe la resedinta lor din Belgrave Square. De cand ma caznesc sa intru la o petrecere de-a lor! Pana la urma, tot o s-o am si eu, conchise Alfred, pe un ton plin de frustrare.
O intriga politista cu elemente de supranatural in rama unui roman istoric, cartea reuneste cinci povesti de dragoste, urmarind obsesia controversatului, dar seducatorului personaj Dracula pentru femeia iubita, obsesie care infrunta spatiul si veacurile.
Nicole Dutu s-a nascut si a copilarit la Braila. Dupa licenta in actorie, atrasa de literatura, a inceput sa scrie teatru. A debutat cu o piesa pusa in scena de Radu Afrim, a urmat apoi o nominalizare la Premiile UNITER, iar pasiunea pentru scris a facut-o sa urmeze studii de Literatura universala si comparata la Universitatea Bucuresti. A absolvit masterul de Scriere creativa la City University Londra, unde a avut sansa de a studia cu autori recunoscuti, apreciati prin importante premii literare. A lucrat ca reporter si prezentatoare de stiri si a interpretat o serie de roluri in film si televiziune. Cum l-am invins pe Dracula este romanul sau de debut.
Fragment din cartea "Cum l-am invins pe Dracula" de Nicole Dutu:
"Seara, cand am coborat scarile sa merg la teatru, in holul hotelului, era cat pe-aci sa ma izbesc de un barbat pe care eram sigur ca-l mai vazusem in acest hotel, in timpul ultimului voiaj pe care il facusem la Londra, in urma cu cinci ani. Barbatul vorbea cu un grup de persoane. Ma privi insistent. Mergeam cu amicul meu, Alfred, la teatrul Lyceum, care se afla in apropierea hotelului meu, tot pe Wellington Street, unde in seara aceea se juca piesa Ravenswood, cu actorii Henry Irving si Ellen Terry.
Sala cu loje elegante, distribuite circular, avea o capacitate de peste 2.000 de locuri. Teatrul gemea de lume si fiecare isi ocupa locul in sala, in functie de pozitia lui sociala. In galerie si in sala stateau clasele mai modeste, lojele apartineau aristocratiei si oamenilor influenti ai Londrei. Exista si o multime de standees, formata mai ales din femei, carora li se permitea accesul dupa ce intra toata lumea.
Eu cu Alfred ocupam amandoi o loja. Prietenul meu bause ceva inainte de spectacol, caci mirosea intepator a alcool si avea o dispozitie foarte jucausa. Nu prea potrivita pentru a urmari o piesa de aproape trei ore. Chiar imi propuse sa mergem sa bem ceva, dar l-am rugat sa ma ierte ca-l refuzam, caci eu, in salbatica Valahie, nu aveam unde sa vad asemenea minunatii de spectacole. Se uita in fata, intr-un punct fix, si il pufni rasul.
- Ce e? am zis eu. Razi de mine, ca traiesc intr-o tara de salbatici?
- Ah, nu, zise el, ma uitam la Lordul Douglas, ca si-a adus metresa la teatru.
Ca sa trag de timp pana la inceperea spectacolului, m-am prefacut ca intru in jocul lui.
- Care, care? am intrebat eu, mimand interesul.
- Il vezi pe tipul robust, cu jacheta neagra cu epoleti, urat ca pacatul? E Lordul Douglas. Femeia de langa el, cea care-si tine binoclul la ochi, e metresa lui.
Atunci am vazut o femeie in rochie de culoare liliachie, care-si tinea la ochi, cu mana, in joaca, un tip de binoclu cu maner.
- Ea e cea mai barfita femeie din Londra. Iar lordul, cel mai hulit, dar si cel mai invidiat barbat. Cand ea o sa-si coboare binoclul, o sa intelegi de ce.
Intr-adevar, dupa cateva minute, femeia isi lasa bratul in jos si astfel am putut sa-i vad fata. Era spectaculos de frumoasa, cu trasaturi delicate si o cascada de bucle aramii.
- Nu-i asa, ma inghionti Alfred, ca are un chip adorabil?
- Da, am recunoscut eu.
- De cate ori o vad, imi zise el, simt o fierbinteala in toate madularele.
Spectacolul intarzia sa inceapa. Lumea inca se vanzolea prin sala, cautandu-si locurile. Alfred isi lasase coatele sa-i alunece pe genunchi, semn ca alcoolul isi facea efectul, si se holba la femeie. Ca sa-l fac sa-si mai ia ochii de la ea, am inceput sa-i pun intrebari.
- Si zici ca tipul ala e cel mai hulit?
- Care tip? ma intreba el, uitandu-se la mine cu nedumerire, intrerupt din reveria lui.
- Lordul Douglas, sotul femeii, am adaugat eu.
- Dar nu e sotul, nu ti-am zis?! Ea e metresa lui. A cules-o din imprejurimile parohiei St. Bride. Acolo se prostitua. Pe sotia lui batrana, care i-a facut cinci copii, a exilat-o la domeniul lor de la tara, in Hertfordshire.
- Aha, am zis eu, prefacandu-ma interesat si rugandu-ma sa se stinga luminile mai repede si sa inceapa spectacolul.
- Si cand te gandesti ca a luat-o in zdrente, cica avea si paduchi.
- Dar tu de unde stii?
- Stiu de la niste baieti fierari, care mi-au facut mie o lucrare, erau clientii ei. Lordul si-a pierdut in asa hal mintile dupa ea, se spune ca ar fi trecut printr-o lunga criza morala, pana cand intr-un final, a decis ca nu putea trai fara ea si a luat-o de pe strada. Am auzit ca ar avea si sifilis si ca lordul a dus-o la cei mai renumiti medici ca s-o trateze. N-a scapat de virus, dar il tine pe loc. Cu tratamente scumpe.
- Interesant, am zis eu.
- Toata lumea buna e la curent cu ereditatea incarcata a domnisoarei Polly Smith si pe la spate wel e barfit si hulit nevoie mare, insa lordul e dispus sa-si cheltuiasca toata averea ca sa spele pacatele metresei lui si sa inchida gura lumii. De aceea, da niste banchete exorbitant de scumpe la resedinta lor din Belgrave Square. De cand ma caznesc sa intru la o petrecere de-a lor! Pana la urma, tot o s-o am si eu, conchise Alfred, pe un ton plin de frustrare.
- Ai innebunit, pai, n-ai zis ca are sifilis?
Alfred, insa, nu ma mai auzea. Isi rezemase capul de peretele lojei si visa. In timp ce Alfred imi povestea toate lucrurile acelea, ma simteam privit. Insistent. Ochii aceia patrunzatori ma fixau. Era barbatul din holul hotelului.
- Stii, cumva, cine e barbatul cu barbita roscata, din loja de vizavi, din dreapta? l-am intrebat pe Alfred, care deschise, intre timp, ochii.
- Acela cu lornion?
- Intocmai.
- Ah, da, e domnul Abraham Stoker, managerul si consilierul lui Irving. Nu rateaza niciun spectacol important."Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 29.65 Lei
25.20 Lei
25.20 Lei29.65 Lei
-
PRP: 43.00 Lei
34.40 Lei
34.40 Lei43.00 Lei
-
PRP: 14.99 Lei
10.49 Lei
10.49 Lei14.99 Lei
-
PRP: 49.00 Lei
39.20 Lei
39.20 Lei49.00 Lei
-
PRP: 79.00 Lei
63.20 Lei
63.20 Lei79.00 Lei
-
PRP: 47.00 Lei
37.60 Lei
37.60 Lei47.00 Lei
-
PRP: 20.00 Lei
16.00 Lei
16.00 Lei20.00 Lei
-
PRP: 37.00 Lei
29.60 Lei
29.60 Lei37.00 Lei
De acelasi autor
-
PRP: 29.65 Lei
25.20 Lei
25.20 Lei29.65 Lei
Review-uri
AliMihaela
29/02/2020 18:51
Iubind ceva atât de tare, totul ți se pare o provocare. Visezi, trăiești, aprofundezi o filosofie a unei vieți plină de mister și pasiune.
Arata mai mult
Cristina Miat
29/02/2020 17:51
Acest roman m-a lăsat pur și simplu fără respirație! Nu l-am mai putut lasă din mana pana la ultima pagina 😊
Arata mai mult
Melania Macovei
28/02/2020 18:21
Daca in urmatoarele zile te pregatesti pentru vreun concurs sau te asteapta examenul vietii tale, nu o cumpara, pentru ca nu o poti lasa din mana pana nu ajungi la ultima pagina. Arhitectura mintii si a sufletului acestor personaje nu este deloc obisnuita.
Ce fel de dragoste este aceea pentru care transcenzi spatiul, timpul si ratacesti neimpacat in infernul eternitatii? Si ce fel de om este acela care poate iubi astfel?
Arata mai mult
Ioan catalina maria
28/02/2020 16:51
450 de pagini citite intr-o zi și o noapte! Captivanta la maxim! Un roman complex, care-ți oferă o lectura a genului, de calitate. Astept filmul!
Arata mai mult
Mara Madalina
23/02/2020 00:36
Eternitatea îi devine blestem. Reîncarnările îi sunt o cruce prea grea. Neîmplinirea pare să fie predestinată. Viaţă sau moarte? Succes sau eşec? Să fie fuga o soluţie? Să fie tenebrele cele care înving?
Înainte de a vă gândi că acesta este încă un roman despre Dracula, trebuie să precizez că povestea este departe de orice v-aţi imagina. Romanul este structurat pe trei părţi – Sărutul din Biserica Neagră, Cele cinci vieţi ale Lenei, Cum l-am învins pe Dracula – şi fiecare parte parcă stârneşte şi mai mult curiozitatea, finalul reuşind să aducă şi elementul neaşteptat, surpriza, uimirea care smulge un zâmbet.
Prima parte se axează pe moartea Magdalenei Boicescu, o tânără absolut superbă, de doar 18 ani, care s-a căsătorit mult prea repede şi subit cu profesorul ei de matematică şi care a murit prematur în urma unui infarct dubios, lăsând în urmă doi părinţi devastaţi. Tatăl fetei nu-i acceptă diagnosticul şi îl suspectează pe soţul acesteia că ar fi ucis-o cu brutalitate, iar înmormântarea ar fi fost una prea grăbită. Folosindu-se de propria disperare, dar şi de o frază din jurnalul fiicei sale decedate, tatăl obţine un acord de deshumare a acesteia. Numai că… în urma deshumării… cadavrul nu mai există, a dispărut cu totul.
„Cearceaful din sicriu era curat ca lacrima, nici urmă de fată, nu i s-a găsit în sicriu niciun fir de păr.”
„Dar de ce mama dracului să furi un cadavru? Ce să faci cu un cadavru?”
Prima ipoteză este aceea că a fost furat şi aşa ajunge cazul pe mâna ofiţerului de poliţie Mihail Verbiţchi, care se deplasează din Bucureşti în Sinaia pentru a-i da de capăt. Investigând dispariţia cadavrului Lenei Boicescu, poliţistul se simte atras inexplicabil de tânăra căreia îi vede fotografia pentru prima dată. Căpitanul este plin de zel şi nu îi lipseşte responsabilitatea, aşa că nu ne mirăm când acesta începe să sape tot mai adânc în viaţa fetei, să discute cu toţi aceia care i-au fost mai mult sau mai puţin apropiaţi, să pună întrebări, să facă drumuri peste drumuri între Sinaia şi Braşov. Concluzia? Lena Boicescu avea ceva ciudat, ascundea ceva. Viaţa ei nu era una roz şi nici ea nu era îngerul perceput de ceilalţi. Şi totuşi… cadavrul nicăieri.
„Îmi veni brusc ciudata presimţire că nu aşa a vrut Dumnezeu, ci cineva, care s-a crezut Dumnezeu.”
Prima impresie pe care acest roman ţi-o oferă este aceea a unui thriller. Este un caz bizar, fără îndoială de competenţa poliţiei şi, chiar dacă titlul sugerează un fantasy, parcă te aştepţi ca în spatele dispariţiei unui cadavru să se afle un hoţ… cât se poate de uman. Ei bine, construcţia poveştii este una mult mai amplă, realul se întrepătrunde cu fantasticul şi nu lipseşte nici doza de istorie care să creeze un aspect verosimil al întâmplărilor.
Cine era Lena? Care îi era destinul? Ce s-a întâmplat de fapt cu ea? Care e secretul dispariţiei cadavrului şi al morţii premature? Toate aceste întrebări îşi primesc răspunsul şocant în partea a doua a cărţii, iar Verbiţchi asistă uluit la o destăinuire care se întinde pe mai multe zile, timp în care este plimbat prin istorie, întuneric, superstiţii, inexplicabil, groază, iar la final se vede pus în faţa unei alegeri cruciale pe care simte că nu o poate face...
Fragment din recenzia cartii publicata in revista Must Read magazine, Mara Madalina Caloian
Arata mai mult
danaang
18/02/2020 09:00
Traind in Transilvania, am aflat despre Dracula mai devreme decat de alte personaje mitice si, la un moment dat, chiar ajunsesem la saturatie cu acest subiect. Am citit cartea din curiozitate sa vad ce se mai poate scrie despre Dracula si am descoperit o carte fascinanta. Dracula se intrupeaza in patru povesti distincte in timp si spatiu, urmarind practic obsesia pentru femeia iubita. In esenta, este un roman istoric foarte bine documentat, dar cu accente supranaturale. Frumusetea o confera accentele povestilor de dragoste si intriga politista care leaga ca un fir rosu toate cadrele spatio-temporale. Va invit sa cititi cartea ca sa aflati cine l-a invins pe Dracula.
Arata mai mult
7 din 7 de rezultate
