Un parinte filocalic ne invata ca fiecare fiinta cauta si-si gaseste odihna in activitatea sa cea mai buna. Asadar odihna nu este lene, nu este inertie, ci trairea in lucrarea cea mai buna pentru noi, cea mai folositoare pentru noi. Avem nevoie sa realizam ca odihna este o activitatea, ca omul este o fiinta lucratoare, ca Dumnezeu, Care, cum spune Mantuitorul, si acum lucreaza. Iar omul se odihneste in lucrarea lui cea mai inalta, care este si cea mai buna, si cea mai frumoasa, si anume unirea mintii cu Dumnezeu in inima sa.

 

Dar, ca sa pornim pe aceasta cale este nevoie sa-i uram pe dusmanii acestei odihne si sa ne lepadam de ei. Iar Dusmanii odihnei sunt gandurile.