La ora actuala, din pricina racirii noastre aproape totale fata de sfanta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, a lipsei de atentie fata de lucrarea proniei Sale in ceea ce ne priveste si a lipsei de comuniune a omului cu Dumnezeu, am degradat atat de mult, incat putem sustine negresit ca ne-am indepartat aproape cu totul de o viata autentic crestina. De aceea acum ni se par stranii cuvintele Sfintei Scripturi, cand Duhul lui Dumnezeu a spus prin gura lui Moise: Si L-a vazut Adam pe Domnul mergand prin rai (Facerea 3, 8).

De mai multe ori si in alte locuri ale Sfintei Scripturi se vorbeste despre aratarea lui Dumnezeu oamenilor.

Iata ca unii mai si spun: «Aceste locuri sunt de neinteles, oare oamenii puteau sa-L vada intr-un mod atat de evident pe Dumnezeu?». Or, aici nu este nimic de neinteles. Aceasta necredinta a rezultat din cauza faptului ca ne-am indepartat de profunzimea tainica a crestinismului primar si, sub pretextul iluminarii, am ajuns intr-un asemenea intuneric al necunostintei, incat ni se pare de neconceput faptul pe care cei din vechime il intelegeau cu claritate; lor nu li se parea straniu conceptul de vedere a lui Dumnezeu.

Oamenii aceia nu L-au inventat pe Dumnezeu si harul Sfantului Sau Duh, nici in stari de visare, nici in tulburari ale imaginatiei, ci L-au vazut in realitate.

Am devenit mult prea neatenti la lucrarea propriei mantuiri, de unde si rezulta neintelegerea multor altor cuvinte ale Sfintei Scripturi, in sensul in care ar trebui. Toate acestea sunt urmarile faptului ca nu cautam harul lui Dumnezeu, ca nu Ii permitem, din pricina mandriei mintii noastre, sa salasluiasca in sufletele noastre. Or, nu facem aceasta fiindca nu avem luminarea adevarata de la Domnul, pe care El o trimite in inimile oamenilor care flamanzesc si inseteaza cu toata inima lor dupa adevarul lui Dumnezeu.