„Doina Ioanid scrie doar despre dragoste si moarte, despre virstele cind ele sint luminos separate si epocile cind se amesteca indistinct. Caci, daca volumul E vremea sa porti cercei este cartea unei definiri de sine la virste succesive, locul ultimelor vizionarisme si al ultimelor exaltari – vremea presimtirilor organice in care coexista si copila din Duduca de martipan, si melancolica din Cartea burtilor si a singuratatii –, iar Poeme de trecere o carte despre ireversibil, Cusaturi, noua carte a Doinei Ioanid, e cartea supravietuirii. «Am supravietuit. Dar ce naiba inseamna asta?» – iata intrebarea la care Cusaturile edificate ale Doinei Ioanid ne dau, fiecaruia dupa facultati, raspunsuri cu totul nelinistitoare.” (Simona Sora)