Promotii popup img

Weekend English Books -20%-40%

siii

Transport la DOAR 4.99 lei!

Comanda acum!

De ce mi-e foame?

De ce mi-e foame? - Marie Thirion

Recenzie blog.libris.ro

Trăim într-o lume preocupată şi îngrijorată de alimentaţie şi de greutatea corporală, mai ales de când incidenţa obezităţii şi consecinţele ei pe termen lung (de la hipertensiune arteriala, diabet şi până la artroze şi insuficienţe cardiace) se dovedesc dificil de controlat, într-un context în care stilurile de viaţă contemporane încurajează din plin apariţia acestor patologii. Pe lângă orice alte tulburări metabolice preexistente sau dobândite, la baza acestei probleme de sănătate globale rămâne în primul rând apetitul şi aportul alimentar pe care îl aducem organismului. Dietele şi regimurile pretins miraculoase au împânzit piaţa şi spaţiul public promiţând să ne salveze de la povara kilogramelor în plus. Dau ele rezultate cu adevărat? E suficient să ne întoarcem la alimentaţia organică şi naturală, să ne măsurăm porţiile de mâncare şi să ne disciplinăm voinţa pentru a beneficia de o transformare completă, profundă, sănătoasă pe termen lung? Pediatra şi nutriţionista franceză Marie Thirion pare să fie sceptică în această privinţă, citând studii care sugerează că 95% dintre cei care au încercat diete şi regimuri de slăbit au revenit, dacă nu chiar au depăşit greutatea iniţială în 5 ani de zile de la abordarea dietelor. Pentru a înţelege acest fenomen, Marie Thirion propune o abordare atentă a mecanismului cu care ne luptăm de fapt în tot acest război pe care l-am declarat îngrăşării, un mecanism care se construieşte de timpuriu şi care e, pe cât de complex, pe atât de vulnerabil, anume foamea

Aparent, foamea e o senzaţie uşor de recunoscut pe care o asociem cu un semnal precis al organismului al necesităţii de a-i reface rezervele energetice epuizate. Doar că, departe de a fi un mesaj punctual şi util al unui dezechilibru energetic, foamea este un fenomen condiţionat atât biologic cât şi socio cultural şi îşi dezvăluie valenţele multiple în inventarul operat de medicul francez: vorbim de o foame pendul (foamea declanşată de orele de masă cu care suntem obişnuiţi care poate să dispară de la sine dacă am depăşit ora respectivă fără să mâncăm), foamea volum (pe care o satisfacem doar îngurgitând volumele din farfurie cu care suntem obişnuiţi), foamea pasivă a celor obişnuiţi să li se pregătească mâncarea (care e uşor de satisfăcut, chiar şi cu porţii mici atunci când preparatele nu sunt la îndemână sau, dimpotrivă e dificil de potolit, când totul e disponibil pe masă), foamea emoţională (când mâncăm mai degrabă pentru a ne consola psihologic) sau foamea de adaptare (dat fiind faptul că suntem fiinţe sociale, putem simţi foame când suntem invitaţi la masă, când vedem pe altcineva mâncând). Originile variabilităţii acestui fenomen al foamei (atât de anxiogen pentru strămoşii noştri – e suficient să ne analizăm limba pentru a observa o mulţime de expresii care traduc angoasa alimentară) sunt legate de evoluţia noastră ca specie: încă de la apariţia omului, strămoşii au experimentat incertitudini legate de obţinerea hranei, astfel că s-au adaptat să mănânce oricând şi aproape orice (adică să fie culegători-omnivori-ronţăitori) şi să fie capabili să îşi facă stocuri suficiente pentru perioadele de penurie. Dar dacă în urmă cu mii de ani, condiţiile de viaţă erau grele iar eforturile fizice solicitante şi constante îndreptate spre obţinerea hranei echilibrau acest profil al mâncăciosului la orice oră, astăzi, când surplusul şi sedentarismul sunt definitorii, lucrurile s-au dezechilibrat.

Marie Thirion analizează apoi felul în care foamea e condiţionată de evoluţia noastră, încă din stadiul intrauterin şi până la stadiul de adult. Autoarea face o trecere în revistă a greşelilor de alimentaţie şi a prejudecăţilor părinţilor care pot avea un impact nociv în modelarea apetitului copiilor mai târziu. Aşa cum sugerează Thirion, plânsul nou născuţilor nu e neapărat legat de hipoglicemia tradusă în foame, cât mai degrabă de experienţa izolării, a separării (care inundă creierul cu hormoni de stres şi poate creşte sensibilitatea copiilor la stres mai târziu) – copilul trebuie să primească de timpuriu atenţie şi hrană, nu din teama de privare alimentară, cât mai degrabă pentru a întări satisfacţia siguranţei şi contactului. Autoarea marchează mai departe şi alte momente esenţiale şi gesturi necesare pentru condiţionarea unui apetit sănătos (în momentul diversificării alimentaţiei, la trei ani când copilul începe să mănânce singur, să îşi aleagă cantităţile şi chiar să refuze mâncarea, în adolescenţă când există riscul de a cădea în extrema anorexică sau bulimică) până la atingerea vârstei adulte. Odată ajunşi la maturitate, foamea adultului, modelată de educaţia din copilărie va fi influenţată de cantitatea de efort, de anotimpuri, de automatisme, de factorul social sau de boală iar Marie Thirion face o trecere în revistă destul de tehnică a fiziologiei digestiei şi a absorbţiei nutrienţilor.

Două circuite sunt puse în evidenţă în reglarea foamei: circuitul scurt în care care centrul foamei activat de hormonii locali ai tubului digestiv, efort fizic sau frig declanşează şi centrul plăcerii, motivând aportul nutritiv prin eliberarea endorfinelor (e plăcerea arhaică a vânătorului culegător ronţăitor capabil să reacţioneze la orice cantitate de hrană). Al doilea circuit de reglare, circuitul pe termen lung este şi cel mai recent studiat şi examinat şi ar putea fi capabil să răstoarne, pesimist, multe dintre eforturile şi aşteptările noastre în privinţa slăbitului. E vorba de circuitul care are la bază adipocitul – celula grasă care nu este doar un depozitar ci un element activ în reglarea aporturilor, prin secreţia unor hormoni importanţi, dintre care leptina, cea care menţine stabilitatea cantitativă tisulară este practic hormonul care controlează saţietatea. Dereglările receptorului hipotalamic pentru leptină-melanocortină sau cantitatea redusă de leptină duce la dispariţia saţietăţii şi ne face să pierdem controlul asupra aportului alimentar. Este ceea ce răstoarnă optimismul în ceea ce priveşte regimurile care ne înfometează: scăderea în greutate duce la consumul de grăsimi, la scăderea cantităţii de leptină, la generarea unei senzaţii de foame mult mai intense şi pe termen lung. Problema e că şi în măsura în care refacem depozitele de grăsime (cedând poftelor alimentare), creşterea secreţiei de leptină la valoarea iniţială va fi mult mai lentă deci vom păstra o foame greu de potolit chiar şi după ce am revenit la greutatea corporală iniţială (ceea ce explică de ce, după fiecare regim eşuat, ne îngrăşăm şi mai tare). Consecinţele acestor interpretări sunt sumbre: pe de o parte orice perturbare a mecanismului complex al foamei va antrena dezechilbre, de la încetinirea metabolismului bazal, la creşterea absorbţiei alimentelor, la remodelare adipoasă, la creşterea hormonilor de stres şi dereglare imunologică.

Pe de altă parte regimurile de slăbit miraculoase evaluate de Thirion s-au dovedit contradictorii şi ineficiente. Aşadar cei ce doresc o schimbare radicală a stilului de viaţă obligatoriu trebuie să dubleze regimul cu activitate fizică şi mai ales, să se pregătească să le menţină cu consecvenţă toată viaţa (orice deviere de la noul stil de viaţă impus va avea consecinţe mai grave în ceea ce priveşte greutatea corporală, decât dacă acesta nu ar fi fost început). Pur şi simplu mecanismul foamei şi evoluţia adaptativă a organismului în mii de ani sunt mult prea complexe pentru ca o intervenţie modelatoare, fie cu regimuri sau pastile să le poată modifica fără să le dezechilibreze. Între riscul de a ne condamna la o consecvenţă greu de îndurat de-a lungul a zeci de ani (care va păstra un arhicortex perpetuu neconsolat şi o serie de adipocite rebele) şi fatalitatea kilogramelor în plus de care nu putem scăpa, Marie Thirion ne propune o concluzie consolatoare cinică: nu ne rămâne decât să ne îngrijim de modelarea precaută a instinctului alimentar al copiilor noştri, sugerându-se subtil că adulţii de astăzi reprezintă o generaţie pierdută în lupta cu kilogramele.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

De ce mi-e foame?

De ce mi-e foame? De la teama de lipsuri la nebunia dietelor

Pornind de la cele mai recente studii din sfera psihologiei, neurologiei sau a bolilor de nutritie si de metabolism, dr. Marie Thirion analizeaza mecanismele care stau la baza senzatiei de foame, a placerii si a satietatii, dar si comportamentul pe care il avem intr-un anumit mediu nutritional. De la cea mai frageda varsta, experientele alimentare ne cimenteaza fundamentul pornind de la care apare senzatia de foame.

Cauzele ingrasarii si ale obezitatii din Occident sunt mult mai profunde decat erorile dietetice individuale. Argumentele asa-zis stiintifice care vin sa sprijine un anumit regim alimentar sau altul sunt extrem de simpliste. in societatea in care traim, una a abundentei alimentare, trebuie sa ne intrebam permanent ce inseamna sa fii echilibrat (sau in ce consta dezechilibrul), astfel incat sa ne adaptam cat mai bine la modul de viata din zilele noastre si la nevoile reale pe care le avem.

Aceasta carte inovatoare ne invita sa intelegem totul despre foame, o pulsiune care ne ajuta de altfel sa traim si sa ne dezvoltam.

Din aceeasi colectie: „Postul negru, o noua terapie“

„Apetitul este un echilibru, dar nu unul innascut. Este un echilibru care se construieste, se modifica, se deregleaza si se modifica din nou. Bineinteles, intr-un mediu stabil, cu un program zilnic precis, el pare a fi definitiv dobandit. insa, imediat ce are ocazia, corpul revine la vechile obiceiuri. De unde si deceptiile ce au urmat atator diete esuate.

Poate ca, intelegand mai bine diversii parametri ai acestui echilibru si numerosii factori posibili ai dezechilibrului, vom ajunge sa apreciem altfel foamea, aceasta minunata pulsiune care ne face sa traim, sa savuram, sa crestem si sa dainuim…“

„Nu exista solutie satisfacatoare nici pentru imbatranire, nici pentru moarte, nici pentru surplusul de greutate (...) Asadar, ca suntem slabi, durdulii, dolofani sau mai mult de atat, haideti sa ne miscam muschii, sa ne indreptam mintea catre pasiuni non-alimentare (prieteni, iesiri, muzica, expozitii etc.), in loc sa ne ducem direct la frigider, la ecran sau la sticla de whisky; sa ne recapatam moralul, entuziasmul, bucuria de a trai, elanul veritabil, chiar daca imbatranim, chiar daca viata e grea. Sa evitam, macar pentru copiii nostri daca nu pentru noi insine, sa ne umplem golul existential mancand.“

Carte recomandata de  Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fragment din carte:

"Cand adultul se insala
Copiii mici nu se hranesc singuri, ci sunt hraniti... Greselile sunt frecvente si pot determina o conditionare eronata. Insatisfactia inconstienta (a bebelusului sau a mamei!) poate induce comportamente anarhice, uneori chiar pierderea oricarui reper interior in ceea ce priveste nevoia si satisfactia.
Prima greseala. De multe ori, portiile impuse sunt prea mari si copilul este somat sa termine tot ce are in farfurie. El se deprinde cu un volum mediu excesiv. In mod inconstient, copilul inregistreaza faptul ca are nevoie de respectivul volum in biberon, in farfurie sau in stomac, cu toate ca o ratie mai mica ar fi fost arhisuficienta pentru o crestere normala.
Alta greseala: atunci cand este hranit cu lingurita, fortandu-i-se astfel gura si limba, copilul se obisnuieste cu presiuni mecanice excesive care intiparesc in creierul lui o senzatie intensa; senzatie careia ii va gasi cu greu un substitut pentru a se simti satul atunci cand se va hrani singur. El se conditioneaza astfel in functie de ceea ce simte la nivelul gurii. Daca este obisnuit sa fie fortat, bruscat, copilul risca, pentru a se simti hranit, sa caute pe tot parcursul vietii sale aceste senzatii puternice.
O alta greseala clasica: unii parinti ii ofera copilului de sase luni biberoane cu lapte in timpul noptii si apoi il duc la doctor plangandu-se ca „nu mananca nimic", pentru ca portiile pe care le accepta bebelusul peste zi sunt minuscule.
Alta greseala, comisa ceva mai tarziu: copilului i se interzice total cutare sau cutare aliment imbietor, cu riscul de a-i crea o asemenea frustrare incat, de indata ce produsul respectiv va deveni disponibil, micutul se va napusti fara limite asupra lui!
Inca o greseala: a-i impune copilului sa manance „curat", sa nu se murdareasca, sa nu verse nimic pe servetelul de masa sau pe podea, sa nu improaste cu piureul sau cu sucul de portocale. Pana la 3 ani, copilul se afla cu precadere intr-o dispozitie ludica. Pe toti ne-a incantat, la vremea noastra, sa suflam plescaind din buze si sa improscam mancarea. Sa nu amestecam totul in ierarhia deprinderilor. Pana sa ajunga sa nu isi mai murdareasca scutecele, copilul trebuie mai intai sa mearga, sa alerge, sa se poata aseza pe vine. Comanda neurologica a sfincterelor apare abia ulterior. Pana sa poata manca pastrandu-se curat, cel mic trebuie, mai intai, sa invete sa manance. "
Citeste mai mult

-20%

PRP: 35.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

28.00Lei

28.00Lei

35.00 Lei

Primesti 28 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

In stoc

Descrierea produsului

De ce mi-e foame? De la teama de lipsuri la nebunia dietelor

Pornind de la cele mai recente studii din sfera psihologiei, neurologiei sau a bolilor de nutritie si de metabolism, dr. Marie Thirion analizeaza mecanismele care stau la baza senzatiei de foame, a placerii si a satietatii, dar si comportamentul pe care il avem intr-un anumit mediu nutritional. De la cea mai frageda varsta, experientele alimentare ne cimenteaza fundamentul pornind de la care apare senzatia de foame.

Cauzele ingrasarii si ale obezitatii din Occident sunt mult mai profunde decat erorile dietetice individuale. Argumentele asa-zis stiintifice care vin sa sprijine un anumit regim alimentar sau altul sunt extrem de simpliste. in societatea in care traim, una a abundentei alimentare, trebuie sa ne intrebam permanent ce inseamna sa fii echilibrat (sau in ce consta dezechilibrul), astfel incat sa ne adaptam cat mai bine la modul de viata din zilele noastre si la nevoile reale pe care le avem.

Aceasta carte inovatoare ne invita sa intelegem totul despre foame, o pulsiune care ne ajuta de altfel sa traim si sa ne dezvoltam.

Din aceeasi colectie: „Postul negru, o noua terapie“

„Apetitul este un echilibru, dar nu unul innascut. Este un echilibru care se construieste, se modifica, se deregleaza si se modifica din nou. Bineinteles, intr-un mediu stabil, cu un program zilnic precis, el pare a fi definitiv dobandit. insa, imediat ce are ocazia, corpul revine la vechile obiceiuri. De unde si deceptiile ce au urmat atator diete esuate.

Poate ca, intelegand mai bine diversii parametri ai acestui echilibru si numerosii factori posibili ai dezechilibrului, vom ajunge sa apreciem altfel foamea, aceasta minunata pulsiune care ne face sa traim, sa savuram, sa crestem si sa dainuim…“

„Nu exista solutie satisfacatoare nici pentru imbatranire, nici pentru moarte, nici pentru surplusul de greutate (...) Asadar, ca suntem slabi, durdulii, dolofani sau mai mult de atat, haideti sa ne miscam muschii, sa ne indreptam mintea catre pasiuni non-alimentare (prieteni, iesiri, muzica, expozitii etc.), in loc sa ne ducem direct la frigider, la ecran sau la sticla de whisky; sa ne recapatam moralul, entuziasmul, bucuria de a trai, elanul veritabil, chiar daca imbatranim, chiar daca viata e grea. Sa evitam, macar pentru copiii nostri daca nu pentru noi insine, sa ne umplem golul existential mancand.“

Carte recomandata de  Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fragment din carte:

"Cand adultul se insala
Copiii mici nu se hranesc singuri, ci sunt hraniti... Greselile sunt frecvente si pot determina o conditionare eronata. Insatisfactia inconstienta (a bebelusului sau a mamei!) poate induce comportamente anarhice, uneori chiar pierderea oricarui reper interior in ceea ce priveste nevoia si satisfactia.
Prima greseala. De multe ori, portiile impuse sunt prea mari si copilul este somat sa termine tot ce are in farfurie. El se deprinde cu un volum mediu excesiv. In mod inconstient, copilul inregistreaza faptul ca are nevoie de respectivul volum in biberon, in farfurie sau in stomac, cu toate ca o ratie mai mica ar fi fost arhisuficienta pentru o crestere normala.
Alta greseala: atunci cand este hranit cu lingurita, fortandu-i-se astfel gura si limba, copilul se obisnuieste cu presiuni mecanice excesive care intiparesc in creierul lui o senzatie intensa; senzatie careia ii va gasi cu greu un substitut pentru a se simti satul atunci cand se va hrani singur. El se conditioneaza astfel in functie de ceea ce simte la nivelul gurii. Daca este obisnuit sa fie fortat, bruscat, copilul risca, pentru a se simti hranit, sa caute pe tot parcursul vietii sale aceste senzatii puternice.
O alta greseala clasica: unii parinti ii ofera copilului de sase luni biberoane cu lapte in timpul noptii si apoi il duc la doctor plangandu-se ca „nu mananca nimic", pentru ca portiile pe care le accepta bebelusul peste zi sunt minuscule.
Alta greseala, comisa ceva mai tarziu: copilului i se interzice total cutare sau cutare aliment imbietor, cu riscul de a-i crea o asemenea frustrare incat, de indata ce produsul respectiv va deveni disponibil, micutul se va napusti fara limite asupra lui!
Inca o greseala: a-i impune copilului sa manance „curat", sa nu se murdareasca, sa nu verse nimic pe servetelul de masa sau pe podea, sa nu improaste cu piureul sau cu sucul de portocale. Pana la 3 ani, copilul se afla cu precadere intr-o dispozitie ludica. Pe toti ne-a incantat, la vremea noastra, sa suflam plescaind din buze si sa improscam mancarea. Sa nu amestecam totul in ierarhia deprinderilor. Pana sa ajunga sa nu isi mai murdareasca scutecele, copilul trebuie mai intai sa mearga, sa alerge, sa se poata aseza pe vine. Comanda neurologica a sfincterelor apare abia ulterior. Pana sa poata manca pastrandu-se curat, cel mic trebuie, mai intai, sa invete sa manance. "
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
1
4 stele
1
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

PASCA GABRIELLA 27/10/2021 15:00
green icon awesome check Achizitie verificata
Un nou unghi de abordare a obiceiurilor alimentare, pentru mine a avut sens!
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
MarianaLupan2008 30/12/2020 12:23
Foarte buna cartea! Ne ajuta sa înțelegem cum funcționează corpul și organismul nostru. Este foarte utilă și scrisa frumos. Cu ajutorul ei, putem începe sa ne hrănim corpul cum trebuie.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments

2 din 2 de rezultate

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one