Sunt carti care se adreseaza oamenilor dintr-o anumita perioada istorica, dintr-o anumita zona de constiinta, iar altele care sunt si au valabilitate pentru totdeauna, pentru toate ”timpurile”. Aceasta, impreuna cu prima parte, ”Noua Ordine Vibrationala”, se incadreaza in aceasta din urma categorie.

Nu te speria daca vezi cartea asta atat de groasa, pentru ca foarte curand vei vedea ca e, poate, singura carte pe care ai citit-o pe nerasuflate si ai inteles-o foarte clar. De ce?

Pentru ca, precum zicea Einstein, daca nu poti explica o teorie, o realitate, pe intelesul omului simplu, in cuvinte uzuale, oricat de greu de inteles ar putea aceasta parea la inceput, inseamna ca n-ai inteles-o nici tu. De ce? Pentru ca adevarul, o mare parte din el, tu deja il ai in tine, iar cand ti-l zic eu, o sa-ti para foarte familiar, de bun simt, ca si cum deja il stiai.

Iesirea in afara zonei de confort nu se face doar in situatii evidente de viata, ci si mental, cand incerci cu curaj sa treci de limita cunoasterii tale, sa intelegi lucruri noi, sa ti le explici singur. Cand depasesti bariera, cand crezi cu adevarat ca raspunsurile ‘or sa-ti vina, adica cand intri in ”gaura neagra”, vei fi ghidat de Sus spre acel raspuns.

Si exact asta am facut si eu cu aceste doua carti, m-am aruncat intr-o mare gaura neagra, m-am avantat cu curaj sa scriu despre ceva ce nu stiam inainte, despre ce nu intelegeam inainte, sau asa credeam, dar vroiam sa aflu. Am avut incredere ca daca continui sa intru, raspunsurile despre cine sunt eu (si, implicit, voi) vor veni pe parcurs, ca pasii, gandurile si starile imi vor fi ghidate in directia buna de Dumnezeu. Oricum, odata depasit “orizontul evenimentului“, adevarata linie rosie, nici nu mai ai cum sa te intorci inapoi. Drumul este intr-un singur sens: spre aflarea raspunsului.

Valoarea unei carti nu este data de criticii literari consacrati, majoritatea slujitori obedienti ai diferitelor interese. Nu este data nici de cititorii contemporani, daca este mult peste nivelul lor de constiinta. Ci este data de timp, de timpul de dupa, in care mintile vor avea un nivel de constiinta mai ridicat si vor putea aprecia la adevarata valoare opera scriitorului. Dar, in acest timp aproape de marginea lumii, „timpul” este in schimbare foarte rapida, si, deci, o carte buna are toate sansele sa poata fi apreciata corect... Desi, in nebunia momentului in continua intensificare, oamenii nu prea mai au mult timp de stat cu ochii pe o carte. Valtoarea evenimentelor devine curand ametitoare. Iar viitorii „elevi” in aceasta clasa vor fi foarte departe de cartile scrise urmarind spectacolul dintre doua lumi. Aparent, aceste carti se pierd in zona de trecere intre lumi... Insa, nu este asa.

 Bucuria scriitorului veritabil nu mai este cea a egoului mintii, si anume recunoasterea oamenilor, marketingul fals etc., ci cea a sufletului multumit ca si-a adus in mod real contributia la „lumina lumii”, la restructurarea modului de gandire al scolii pe care tocmai a absolvit-o, ca si-a dus la bun sfarsit misiunea pentru care a venit aici.
Fragment din cartea: De la Big Bang la Dumnezeu, mintea care te minte

"Problema cu frica, cand te apuca, este ca te orbeste...

Nu mai vezi nimic in fata ochilor decat sursa fricii, evenimentul (lucrul, situatia, fiinta etc.) care te face sa-ti bata inima ca la Balamuc, sa-ti tremure vocea si picioarele, sa intepenesti pe loc si sa ai plexul solar in chingi. Tot restul detaliilor din jur devin blurry, doar un decor — vezi NOV. Din aceasta cauza chiar o poti pati urat cand ti-e frica, pentru ca, efectiv, atragi evenimentul respectiv, esti total in acelasi plan vibrational cu el, in acelasi canal al evenimentelor, deconectat de orice altceva. Nu mai ai vezi nimic in jur, decat acel eveniment care pare ca se apropie de tine cu viteza enorma. Ti-a scazut mult vibratia, vezi mult mai putin, doar evenimentele negative de acea frecventa joasa. Daca nu ai avea nicio frica de el, in acele clipe tu ai vedea bine toata configuratia detaliilor situatiei si ai gasi rapid o solutie simpla de a evita pericolul.
De exemplu, atunci cand sofezi, daca nu ai frica de masinile care vin spre tine, le ocolesti banal printr-o simpla rotire de volan. Insa daca ti-e frica de masina care vine spre tine cu viteza din sens opus, incremenesti de spaima cu mainile pe volan si faci imediat accident. Poti chiar sa rotesti in disperare volanul gresit si sa intri tu in ea, chiar daca aceasta incerca sa te ocoleasca.
Acesta este un exemplu extrem de frica care se manifesta cand esti foarte aproape de linia rosie, in care tu esti atras puternic de evenimentul pe care nu-l intelegi. Similar se intampla cu toate lucrurile din viata care te atrag puternic: frica, neintelegerea din tine legata de un anumit lucru te atrage putemic spre acel lucru (fiind in acelasi plan vibrational cu el) in scopul intelegerii acestuia. Poate de aproape il vezi mai bine, nu? Sau, macar, pentru a te elibera de acea frica foarte suparatoare, vei intelege, intr-un final, ce se ascundea in spatele ei.
Cu cat esti mai mult in frica, cu atat vezi mai putin din ce-i in jur. Holograma ta devine din ce in ce mai cenusie, mai lipsita de informatii, de semne pe care sa le intelegi. Fiecare frica este ca o pata intunecata peste ochii tai care te face sa vezi foarte putin in directia sursei de frica. Practic, iti obtureaza tot restul detaliilor care se ascund dupa redline-ul acesteia, pe care daca l-ai trece, le-ai vedea usor. "