Cartea de fata demonstreaza in ce fel angrenarea educatorilor (dar si a parintilor) in experiente ludice creative si nedirijate conduce la o reevaluare a semnificatiei jocului pentru educatia timpurie. Prin descrierea unor experiente de formare didactica in jocul "autoactiv", dar si prin stabilirea catorva principii pedagogice specifice, autorii americani demonstreaza ca jocul practic si nestructurat, bazat adesea pe materiale reciclate, reprezinta nu doar un prilej de recreere, ci mai ales o ocazie de dezvoltare psiho-educationala, de autocunoastere si de sporire a increderii in sine a copiilor din gradinite si scoli primare.  

 

    Marcia L. Nell este conferentiar la Universitatea Millersville din Pennsylvania, 

    Walter F. Drews este cofondator al Institutului pentru Educatie Autoactiva (ISAE) din Melbourne.

 

    „Asocierea jocului deliberat cu stiintele, matematica si comunicarea 

 

    Ca urmare a atentiei sporite acordate standardelor si rezultatelor in educatia prescolara, cadrele didactice acorda mai multa atentie predarii si invatarii materiilor scolare cum ar fi matematica si scrierea si citirea-scrierea. Specialistii in educatie timpurie se straduiesc totusi sa obtina un echilibru. Ce este adecvat pentru copiii mici? Cum li se poate preda continutul intr-un mod care sa corespunda cu ceea ce stiu profesorii despre dezvoltarea timpurie si despre importanta jocului in procesul de invatare?

    La Centrul de Dezvoltare Educationala din Newtown, Massachusetts, un proiect finantat de Fundatia nationala pentru stiinta din SUA studiaza de ceva vreme aceasta problema. Seria Young Scientist (de ex., Chalufour si Worth 2004) se bazeaza pe premisa ca dezvoltarea de teorii referitoare la de ce si cum se intampla lucrurile in lume este o parte importanta a calitatii educatiei timpurii. Aceasta abordare a predarii stiintelor debuteaza cu un set de experiente cu materiale si fenomene, insa include si numeroase oportunitati care permit copiilor sa reflecteze asupra acelor experiente. Profesorii indruma copiii in utilizarea informatiilor obtinute ca urmare a experientelor practice, pentru a forma teorii rationale legate de cauzele si modurile in care se intampla anumite fenomene.

    De exemplu, stim ca experientele cu cuburile si cu alte materiale de construit ofera o baza experimentala in dobandirea notiunilor stiintifice. Insa prescolarii si micii scolari fac mult mai mult decat sa observe efectele fortei gravitatiei si ale legilor fizicii atunci cand construiesc; ei pot formula si teorii despre cum si de ce constructiile lor rezista sau se prabusesc. De ce Juan a folosit spuma ca fundatie pentru constructia sa, dar nu si Janet? Ce se intampla daca scoatem cubul verde din podul lui George si al lui Janelle? Care este cel mai bun material pentru un acoperis si de ce?"