Volumul 3, Partea II din trilogia Trei metri deasupra cerului de Federico Moccia.

 

Trei metri deasupra cerului a fost un fenomen editorial unic. A fost prima carte a unei generatii de adolescenti dornici de noi experiente, i-a insotit in descoperirea primei iubiri, care uneori se sfarseste, dar ramane in inima pentru totdeauna. Milioane de cititori s-au identificat cu Babi si Step, au visat impreuna cu ei, i-au ales ca model de iubire adevarata.

 

Dupa sase ani, viata protagonistilor nostri s-a schimbat. Pareau sa fie fericiti, dar cand se asteptau mai putin, drumurile lor s-au incrucisat din nou... Dupa succesul cartilor Trei metri deasupra cerului si Te doresc, vine continuarea povestii de dragoste dintre Step, Babi si Gin. Vor ramane impreuna Step si Gin? Este fericita Babi in casnicia ei?

 

In Trei metri deasupra cerului Babi i-a frant inima

 

In Te doresc Gin l-a invatat sa iubeasca din nou

 

In De trei ori tu Step se afla la o rascruce…

 

Cum se va termina povestea lui Step, Babi si Gin?

 

Federico Moccia este un scriitor italian, scenarist si regizor de film. Tre metri sopra il cielo (2004) a depasit cifra de 12 milioane de exemplare vandute devenind descoperirea literara a anului 2004, castigator al premiului Torre di Castruccio, sectiunea narativa si al premiului Insula Romana, sectiunea Young Adult. A mai publicat Ho voglia di te (2006, premiul Citta di Padova), Amore 14 (2008), Tre volte te (2017) s.a.



 

Fragment din volumul "De trei ori tu - partea 2. Trei metri deasupra cerului" de Federico Moccia:

 

"Vine de departe, merge repede, apoi se opreste si se uita in jur. Dar nu ma vede. Este odihnita, are un pic de machiaj, putin ruj, e slaba, pare mai matura, este mai frumoasa, iar eu doar acum imi dau seama de asta cu adevarat. Sau poate e pentru ca am acceptat ceea ce inca mai simt pentru ea. Eu o iubesc. Si nu este nimic mai frumos decat sa te pomenesti naufragiat intr-o iubire, manat de destin, pierdut in dorinta de a avea o persoana alaturi, lasat in voia ei fara niciun fel de ganduri. Iau telefonul si-i scriu un mesaj.

Pana si Dumnezeu se minuneaza de cat de frumoasa te-a pictat. E ciudat ca orasul acesta iti permite sa umbli peste tot… Esti un atentat la ordinea publica.

Ea citeste mesajul si zambeste, clatina din cap si scrie ceva. Peste o secunda primesc raspunsul ei.

Inceteaza sa te mai amuzi pe seama mea. Unde esti?

Ii raspund.

Chiar in  fata ta.

Cand citeste acest ultim mesaj, se intoarce cautandu-ma printre oameni si, in sfarsit, ma vede. Si atunci zambeste intr-un fel deosebit, de o frumusete devastatoare incat orice gand sau ezitare, pe care as putea inca sa le am, dispar. Daca cineva iti zambeste in acest fel doar pentru ca te-a vazut, este ca si cum ti-ar spune te iubesc la televizor in prima seara, e ca si cum ar scrie aceste cuvinte pe o cladire din Montecitorio, sau le-ar incrusta direct pe soare. Ma ridic cand ajunge la masa.

- Cat de frumoasa esti!"