De-a lungul intregii sale istorii, experienta religioasa a omenirii dobandeste un contur palpabil in stransa legatura cu arta, reprezentari artistice sau simboluri religioase incarcate cu sensuri si semnificatii conceptuale, dincolo de atributele estetice, constituind un fundament esential in comunicarea de precepte si structuri doctrinare. Adeseori reprezentarile artistice au fost percepute ca forme arhetipale care concentreaza, prin simplificare, prin abstractizare sau prin stilizare, perceptii ale universului credintei sau ale lumii ca areal in care irumpe, se comunica  cu tarie Sacrul. Expresia artistica religioasa, prin plasticitatea ei, prin modulatiile ei conventionale sau mai putin conventionale, a slujit ca instrument de comunicare, de cunoastere nu doar pentru structurile religioase elevate. O intalnim in intreaga gama a manifestarilor religioase inca din preistorie. In reprezentarea artistica religioasa, continutul si valoarea noetica fiind palpabile, intrepatrunderea cuvantului nerostit, reprezentat artistic, si a per- ceptiei vizuale faciliteaza o mai mare accesibilitate a mesajului religios. Intelegerea acestuia are loc la nivel discursiv si sentimental, iar transpunerea lui in planul trairii deschide largi posibilitati de participare la profunzimea lui. Iar icoana crestina insumeaza prin excelenta toate aceste valente.