Rod al pasiunii cu care dascalul Abdulea (fost cadru didactic de specialitate si profesor metodist, pentru o perioada de aproape 20 de ani) se dedica studierii aspectelor de certa subtilitate din studiul limbii romane, cu o aplecare predilecta asupra zonelor etimologiei, semanticii, ortoepiei, ortografiei chiar, "Dictionarul de omonime" vine, din punct de vedere strict editorial, sa ofere consistenta unei serii de autor (vezi, sub aceeasi semnatura, "Dictionar de omografe"), in vreme ce, in privinta utilitatii, sa intregeasca "instrumentarului lingvistic" de stricta necesitate (constand, indeobste, din volume explicative, de neologisme, de sinonime, de pleonasme etc. ), cel asa-numit "de pe masa de lucru", al oricarui elev, student, nu in ultimul rand cadru didactic de specialitate (pentru care se constituie in sursa de inspiratie pentru aplicatiile curente propuse elevilor). Asa cum, in definitiv, volumul isi poate afla oricand un loc in biblioteca oricarui vorbitor al limbii romane, daca nu chiar pasionat de studiul acesteia. Permanent raportata la principalele "jaloane lexicografice" (numind aici DEX-ul si DOOM-ul), lucrarea se prezinta cu o selectie riguroasa, operata intr-un teritoriu in care POLISEMANTISMUL se intrepatrunde cu OMONIMIA VERITABILA (identitatea cuvintelor, altfel cu sensuri disjuncte, in grafie si ortoepie, ceea ce, in ultima instanta, le califica nu numai drept "omonime", ci si "omofone"), renuntand la omonimele care fac obiectul unor dictionare de specialitate si adaugand la zestrea ei, intr-o nota de inedit, pe cele rezultate din flexiunea unor parti de vorbire diferite, alaturi de scurte contextualizari, menite evidentierii sensurilor.