Despre istoria veche a tinutului marginit de Nistru, Dunare si Prut, s-a scris destul de putin, mai ales in ultimii 80 de ani, cand aceasta jumatate a Moldovei, numita Basarabia, a ramas, pe nedrept dupa cel de al doilea razboi mondial si Pacea de la Paris din anul 1947, in componenta Uniunii Sovietice. Marile puteri de atunci SUA, Anglia si Franta, stiau ca au castigat razboiul numai prin uriasa jertfa de sange a URSS si neavand nici curajul nici simtul dreptatii, au oficializat furtul de teritorii asa cum un Stalin si Hitler au hotarat la 23 August 1939, intr-un act criminal, impartirea Europei de rasarit. Mai mult, tratatul dintre cei doi dictatori a facut posibila izbucnirea conflagratiei mondiale din anii 1939-1945, in care au fost ucisi 50 milioane de oameni si distrusa aproape toata Europa cu valori materiale imense. Stalin nu a fost totusi multumit cu jumatatea Europei in sfera sovietica de influenta pentru ca in 1939 el a sperat ca revolutia rosie va cuprinde, dupa caderea Germaniei tot apusul, cu Italia lui Togliatti, Franta lui Maurice Thorez si Spania Apassionariei, Dolores Ibarruri. Despre Anglia si SUA, Stalin nu-si facea griji, sperand in subversiunea comunista prin intelectualii de stanga subventionati de la Moscova si increderea in constiinta proletariatului care va „sugruma capitalismul.” Romania care a dus un razboi greu si drept pentru redobandirea Basarabiei, Hertei, Bucovinei de nord si dezrobirea a 2,2 milioane de Romani, a fost invinsa, cotropita si comunizata pentru urmatorii 45 ani. Doua generatii de oameni nu au mai auzit nimic de Basarabia si Bucovina, de Chisinau, Cernauti si Cetatea Alba, de codrii Orheiului si Tigheciului, de Hotin, Soroca si Tighina. S-a asternut un val al uitarii peste o parte a istoriei neamului. in Romania era interzis a se vorbi despre Basarabia. Multi din Basarabenii si Bucovinenii refugiati in Martie-Aprilie 1944, vreo 46.000 din cei 270.000 refugiati, au fost „pescuiti” de politia si jandarmeria romana, predati Sovieticilor si dusi in Siberia, de unde doar putini au mai revazut pe cei dragi aciuiti undeva in Oltenia, Muntenia sau Transilvania, traind ca cetateni de categoria a II-a. Paul Goma a evocat adevarat tragedia Basarabenilor refugiati in Romania, in cartile sale, dar cati oameni au citit cartile acestui Basarabean alungat din Romania intr-o pribegie care nici azi, dupa 25 de asa zisa libertate, nu a fost readus in patrie, un erou al zilelor noastre ca si Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi sau Andrei Vartic. in RPR si in RSR, nici istoricii „cu carte” nu s-au incumetat sa aminteasca de Basarabia. Cenzura a fost totala. Cand, la Cluj un colectiv de istorici a primit sarcina in anii 1970-1971 sa intocmeasca un „Atlas istoric”, Basarabia si Bucovina fiind la marginea tarii, a fost uitata caci asa era „linia”, chiar pentru Constantin Daicoviciu, Constantin C. Giurescu, Dumitru Tudor, Radu Florescu, Dan Berindei si Stefan Pascu, coordonatorul lucrarii. Nistrul nu a putut fi sters de pe filele atlasului, dar tot ce trecea Prutul sau Dunarea de jos, erau suprafete goale, de parca nu ar fi apartinut niciodata ariei etnice a Poporului Roman. O singura harta minunata, la pagina 54 „Tarile Romane in secolul XIV-XV” imi incalzea sufletul caci Moldova, colorata intr-un fond usor violet, era asa cum a fost intr-adevar pe timpul lui Stefan cel Mare: in sud pe Milcov, Dunare, la Mare, granita la Nistru in rasarit si nord pana la varsarea Ceremusului, iar inspre apus pe granita seculara din Carpatii rasariteni. Si totusi, privind harta aceasta timp de 40 de ani, am ramas cu un gust amar, caci erau trecute doar foarte putine (12) localitati din Basarabia, si anume: Chilia, Cetatea Alba, Cioburciu (singurul din satele Hanesti), Tighina, Tg. Lapusna, Chisinau, Capriana, Orhei, Balti, Soroca, Lipnic si Hotin. Istoricii sus numiti stiau ca intre Prut si Nistru erau la 1480, peste 400 localitati, dar probabil nu au putut sa treaca pe hartie nici 40, caci in teritoriul dintre Prut si Transilvania sunt trecute, totusi, 88 de localitati din 800. Ori chiar asa de pustie nu a fost Basarabia! inca din anii 1982-1985 am inceput a aduna si conspecta pe cartele tot felul de date legate de istoria Basarabiei, constatand ca „in exil” se scria inca despre Basarabia: George Cioranescu, Alexandru Gonta, Dionisie Ghermani, Anton Crihan, Stefan Fischer-Galati, Klaus Heitmann, Eugen Lozovan, Frederic Nanu, Dumitru Nimigeanu, Mircea Opreanu, Paul Quinlan, W. Seton-Watson, Vlad Georgescu s.a. Cand am luat in mana cartea lui Artem Marcovici Lebedev „Moldavskaia Sovetscaia Gosudurstvenost”, aparuta in 1974, la Chisinau, mi s-a nascut in suflet dorinta de a scrie odata, cate ceva din adevarata istorie a Basarabiei. Meseria, familia, batranetea si uitarea mi-au franat dorinta care in anii din urma s-a stins. Dar in anul 2011, am calcat pe zidurile milenare ale Cetatii Albe, uimit, am admirat castelul Moncastro, ridicat acolo de Genovezi. Iar in anul 2014, am revazut, dupa 70 de ani, Chisinaul, Catedrala, Gradina Publica, Sfatul Tarii si Liceul Hasdeu. Impresiile, emotiile si oamenii intalniti, m-au coplesit. Ceasul istoriei s-a intors pentru mine la momentul zero. Atunci am hotarat sa initiez scrierea de catre specialisti a „Istoriei Basarabiei”, din nou, astfel ca, in anul 2015, sa fie gata. Iar eu, in pregatirea evenimentului, am schitat istoria veche a Basarabiei cu datele adunate timp de 30 de ani. O mare durere este insa, ca nu dispunem de un compendiu privind arheologia provinciei, pentru a confirma si localiza drumurile si salasele celor multe neamuri navalitoare ce au cutreierat vaile si campiile Basarabiei atunci cand soarta i-a adus in tara dintre Nistru si Prut, nu totdeauna pasnic, in cautarea norocului, peste stramosii nostri care au ramas aici caci „apa curge, pietrele raman.” Stim ca arheologii Universitatii din Odessa au sapat la Cetatea Alba, au gasit multe urme ale civilizatiei greco-romane, monede romane si inscriptii, ca mai multi arheologi si istorici rusi au scris in anii 1850-1900 in „Memoriile societatii de istorie si antichitati din Odessa”, Iurghevici, Buracicov, Bekker, Brun, Latasev mult si despre dovezile materiale ale prezentei romane in perioada 52-240 e.n. in sudul Basarabiei, dar aceste publicatii nu le-am putut vedea. Si basarabeanul Alexei Nacco la 1870-1880 cauta sa identifice dave geto-dacice in Basarabia, iar in anii 1920-1940, istoricii romani P. Nicorescu, Gr. Avachian au publicat despre arheologia provinciei in „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Sectia Basarabia”, din pacate de negasit astazi. Arheologia sovietica nu a avut nici un interes sa confirme romanitatea. Dar o sursa exceptionala de stiri din vechime este opera profesorului basarabean Alexandru Boldur (1886-1982) „Istoria Basarabiei” publicata in anul 1937 la Chisinau si reeditata in anul 1992, prin stradania Editurii Victor Frunza, o lucrare temeinica si originala ce sta alaturi de scrierile marilor istorici A.D. Xenopol si Nicolae Iorga. Cand a publicat cartea la Chisinau, Alexandru Boldur era profesor la Facultatea de teologie. Pentru a arata cum priveau atunci guvernantii Romaniei Mari istoricii basarabeni, este destul sa citim cuvintele sale din prefata: „multumesc Consiliului Facultatii de Teologie din Chisinau pentru bunavointa de a-mi fi acordat un imprumut” (pentru a putea tipari cartea). in anul 1942, cand s-a serbat Dezrobirea Basarabiei cu mari serbari patriotice si monumentul memorial de la Ghidighici, stapanirea i-a cerut profesorului sa scrie iarasi o istorie mai recenta a Basarabiei cu rapirea silnica din Iunie 1940. Brosura aparuta in 1943 „Basarabia Romaneasca” a fost reeditata in anul 2014, de editura Vicovia din Bacau. in aceasta cartulie, Alexandru Boldur a laudat realizarile din anii 1919-1940 mai ales in domeniul invatamantului si al culturii nationale, redesteptarea romanismului sanatos, fara ura fata de fostii asupritori din perioada 1812-1918, cand s-a urmarit deznationalizarea, colonizarea cu straini si rusificarea a doua milioane de moldoveni asupriti si readusi la 27.03.1918 in sanul neamului. Astazi, dupa aproape 80 de ani de uitare, impotriva uitarii, scriem aceasta modesta schita istorica tocmai despre istoria veche a Basarabiei, in memoria celui care ne-a luminat, Profesorul Alexandru Boldur. Este si un omagiu adus Basarabiei. Eugen Statnic