Volumul a stat la baza filmului Dupa-amiaza unui tortionar, regizat de Lucian Pintilie in 2001 si nominalizat la premiul „Leul de Aur”.

 

Un unicat in memoria postcomunista. Rareori o astfel de indicatie – de gen mai curand publicitar – a sunat mai just. [...] Cu acest Drum al Damascului Doina Jela ne ofera o tripla surpriza: tortionarul Securitatii, Frant Tandara, descrie torturile in care se specializase, ia asupra-si partea lui de vina, implica sistemul communist comanditar al ororii si mai ales (aici unicatul este incontestabil) cere sa fie judecat intr-o tara care, de-a lungul a zece ani de tranzitie, nu si-a gasit inca judecatori si tribunal. - Virgil Ierunca, Romania literara, nr. 7, 1999

 

Drumul Damascului e o carte importanta nu doar prin extraordinara impresie pe care ti-o lasa documentul, ci si prin revelarea cu probe indubitabile a modului de functionare a sistemului represiv comunist. In perversiunea lor infinita, securistii stiau sa-si gaseasca aliati dintre cele mai nefericite si decazute elemente ale societatii. Spre a-si pastra mainile curate, ei faceau apel la indivizi pe care tot ei ii adusesera in starea de subanimalitate, creandu-le reflexul conditionat al urii si violentei. Astfel de indivizi exista si astazi, ei traiesc printre noi si, cum spune Frant Tandara, vor muri cu capul pe propria perna. - Mircea Mihaies

Fragment din volumul "Drumul Damascului. Spovedania unui fost tortionar" de Doina Jela:

 

"Profesorul Fronea Badulescu face parte dintr-o elita careia marele public nici nu-i acorda propriu-zis o existenta reala. Gheorghe Titeica, Henri Coanda, Joliot-Curie, Diesel si Watt, Horia Hulubei, Traian Gheorghiu. Singurele cunostinte legate de ei sunt fie portretul desenat pe caietul de aritmetica din scoala primara - Gheorghe Titeica -, fie substantivele comune denumind niste imposibile substante si aparate. Profesorul Badulescu a brevetat si el inovatii si inventii recunoscute international, care i-ar putea purta numele, ca Diesel-ul si watt-ul. Pentru el, Traian Gheorghiu, Horia Hulubei, Henri Coanda, si chiar Joliot-Curie, au avut o existenta cum nu se poate mai reala. El insusi a lucrat multi ani in preajma lui Horia Hulubei, academician, profesor, doctor in stiinte, directorul Institutului de fizica nucleara din Bucuresti. Iar acesta a fost asistent si colaborator, vreme de 18 ani la Paris, al lui Joliot-Curie. Stie, de exemplu, ca pe Horia Hulubei pana la moartea lui, in 1972, comunistii au incercat de multe ori sa-l inlature de la conducerea institutului, si s-a opus, cu o energie neabatuta, intervenind, de pe pozitia lui de presedinte al Consiliului Mondial al Pacii, direct la rusi, fostul lui patron in persoana, acelasi Joliot-Curie.

Doua istorii senzationale povesteste profesorul Fronea Badulescu: cum, neputand sa-l inlature din cauza inaltei protectii, au incercat comunistii sa-l otraveasca pe Horia Hulubei, dandu-i o ceasca cu cafea, cum si-a pierdut pe loc cunostinta si a cazut la pamant, apoi cum l-a cunoscut el insusi, Fronea Badulescu, pe Alexandru Nicolschi, monstrul absolut din istoria Romaniei, si lungile „discutii” pe care le-a avut cu el. Asa le numeste profesorul - „discutii”. Si-mi vine sa cred ca are dreptate cine spunea ca trebuie sa ti se fi intamplat in viata lucruri cumplite ca sa fii un om optimist. In ciuda unei tristeti difuze, misterioase, pe care o degaja persoana lui, aceste povesti si toate povestile lui Fronea Badulescu se termina intotdeauna cu bine. Savantul Horia Hulubei a fost salvat ca prin minune de secretara lui, o femeie extraordinara, de un devotament dumnezeiesc, numita doamna Condrut, iar Nicolschi a murit in oprobriu, in frica si in rusine, cunoscut drept cel mai mare criminal din istoria Romaniei.

Da, recunoaste cu un zambet foarte tineresc, in ciuda unei vieti nu scutita de incercari, este un om optimist. Nimic nu e niciodata pierdut, sau in tot cazul trebuie sa luptam pana la capat. Eu as zice ca este optimist din decenta, si ca un om ca el reabiliteaza optimismul. El spune ca a fost dintotdeauna, de foarte tanar, in ciuda aplecarii catre stiinta si a faptului ca paradisul lui este laboratorul, un om cu un crez, cu un ideal, adica un luptator.”