Amintirile lui Radu Rosetti se citesc ca un roman, dar un roman adevarat. - Neagu DJUVARA

Cea mai pretioasa memorialistica din literatura romana. - E. LOVINESCU

In copilaria si tinereta mea fostu-mi-a dat sa fiu incunjurat de parinti, rude, oameni de casa, tarani si slugi cari traise viata celor dintai sasazeci de ani ai veacului si cari, de la batranii lor, auzise multe despre o viata si obiceiuri si mai indepartate in negura timpurilor. Multi din ei, in primul rand tata si mama, erau niste povestitori neintrecuti: cu dor imi aduc aminte de lungile lor povestiri in lungile sari de iarna, la tara. Partea ce mi-a ramas in minte din multele lor povestiri spus-o-am si eu treptat copiilor si cunostintilor mele. Cu totii m-au indemnat sa pun aceste amanunte ale vietii noastre de altadata pe hartie, ca sa nu dispara fara urma, odata cu mine. - Radu ROSETTI

De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupatiilor si razboaielor rusesti si turcesti, de la oamenii care au trait zorii schimbarilor si ai ideii nationale, de la cei care au facut Unirea Principatelor si ne-au asezat intre natiunile Europei sub domniile lui Cuza si Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri si intamplari alcatuind o lume care nu vrea sa treaca in uitare. Sub pana sa, stiinta istoricului cercetator al arhivelor se impleteste cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor mostenit de la parinti si bunici. Amintirile sale alcatuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.

Fragment din ebook:

"Ca toti grecii veniti de la Tarigrad in tarile romane, ei nu erau decat niste aventurieri, in deplinul inteles al cuvantului: veneau aici numai pentru a cuceri avere si situatii cu vaza. Moldova si Tara Romaneasca erau pentru grecii din Tarigrad ceea ce erau Mexicul si America de Sud pentru hidalgii saraci din Spania. Ba pentru greci aceste tari erau chiar ceva mai mult. Pe cand spaniolii aveau o patrie pe care o puteau numi a lor, grecii din Tarigrad traiau robiti de o imparatie pagana si, fiind astfel ca si fara de patrie, putinta de asi face una in bogatele si frumoasele principate de peste Dunare nu putea alcatui decat un temei mai mult pentru a-i atrage.
Cuparestii aveau toate insusirile unor aventurieri: agerimea de minte, indrazneala si dibacia, dar aveau si cusururile lor firesti: lacomia si lipsa de scrupule. Crescuti intr-un mijloc care gemea de doua veacuri sub tirania cea mai salbateca, cu totul dezarmati si neputinciosi fata de cumplitul arbitrar al turcilor, invatau sa manuiasca singurele arme ale neputinciosilor: disimularea si intriga, cu cea mai desavarsita maiestrie. Daca mijlocul in care ei cresteau, la Tarigrad, nu se putea numi intelectual, acest mijloc era fara indoiala neasamanat mai fin si mai cultivat decat acel in care traia si se dezvolta boierimea din Moldova si din Tara Romaneasca. Cuparestii sau Rusetestii, cum s-au iscalit ei in actele moldovenesti, aveau asupra boierimii in mijlocul careia s-au asezat o zdrobitoare superioritate intelectuala. Era lucru firesc ca pamantenii sa fi fost cuprinsi de ura fata de acesti straini cari stiuse sa acapareze atat de rapede si favoarea domnilor, si slujbele cele mai grase.
Ei au dovedit in aceste slujbe, mai cu sama Iordache, o agerime si o dibacie deosebita, aducand folos si lor, si domnilor. In invinuirile ce li se aduc de cronicari trebuie numaidecat sa facem o parte destul de insemnata invidiei boierimii pamantene, care, fara a avea mai multe scrupule decat Cuparestii, era de parte de a fi inzestrata cu aptitudinile lor."