Stafia care, in imaginarul politic al lui Marx, bantuia Europa n-a avut parte niciodata de un corp care s-o preceada. Ea a fost si a ramas o stafie chiar si dupa ce a fost proclamata intruparea ei. Ce s-a intamplat insa cu oamenii care au fost pusi sa traiasca intr-o economie ireala si irealizabila si care au experimentat pe pielea lor incarcerarea intr-o utopie? Cum poti angaja popoare intregi, pornind de la o fantasma politico-economica, in construirea planificata a neantului? Nici un autor nu a descris, intr-o maniera mai concisa si mai limpede ca Alain Besancon, o realitate care, incalcand toate legile economiei, s-a declarat a fi economia insasi, "socialismul real". Cartea lui Alain Besancon raspunde asadar la intrebarea "cum e cu putinta ceva care nu e cu putinta?". Ea e anatomia unei societati care nu poate genera nimic pentru indivizii care o alcatuiesc, ci doar pentru economia de razboi menita sa apere partidul care detine puterea. si care, paradoxal, traieste pe spezele societatii pe care isi propune s-o distruga ("capitalismul"). Un tel care, odata atins, ar reprezenta si propriul ei sfarsit. O carte obligatorie pentru noile generatii carora le place sa viseze in anticamera unui cosmar pe care parintii lor l-au trait. - Gabriel LIICEANU