Traducere si note de Teodora Nicolau

Adaptand dictonul cartezian "Cuget, deci exist", polivalentul autor britanic Roger Scruton isi propune sa recupereze potentialul filozofic si estetic cuprins in experienta vinului, dat uitarii de consumismul steril al zilelor noastre. Impartasindu-ne propria sa experienta, Scruton vorbeste despre viciile si virtutile alcoolului, aratand ca, baut cum trebuie, vinul largeste orizontul existential si social al individului. In fata noastra se asterne viata unui impatimit al vinului, de la primele ispite din timpul studentiei la calatoriile sale in zone cu o indelungata traditie viticola din Franta, Spania sau Italia. Din acest periplu plin de pitoresc si poezie se desprind pe nesimtite o suma de intrebari filozofice, pe care autorul le adanceste in a doua parte a cartii. Aporiile ratiunii, constiintei si fiintei, prezentate prin recursul la mari filozofi occidentali si orientali, se rasfrang si asupra modului in care intelegem si bem vinul. Este experienta oferita de vin un fel de visare cu ochii deschisi sau asemenea artei? Scruton incheie cu un tur umoristic prin istoria filozofiei, spunandu-ne ce fel de vinuri acompaniaza cel mai bine lectura diversilor filozofi.

O carte ce ne va face sa luam in serios maxima "In vino veritas".

Fragment din ebook:

Suntem la curent cu opinia medicala conform careia un pahar sau doua pe zi sunt benefice pentru sanatate, dar si cu opinia contrara ca mai mult de un pahar sau doua ne duc la ruina. Asemenea sfaturi sunt importante, chiar daca mai putin importante decat par. Indiferent de efectele vinului asupra sanatatii fizice, efectele sale sunt mult mai insemnate asupra sanatatii mintale - atat negative, daca este desprins de cultura banchetului, cat si pozitive, daca ii sunt asociate. In America (unde, in numeroase regiuni, varsta legala pentru consumul de alcool este cu cinci ani peste varsta legala pentru sex), sticlele de vin trebuie deja marcate cu un avertisment referitor la sanatate. Daca scopul este acela de a educa publicul, atunci toate bune si frumoase, cu conditia ca avertismentul sa spuna adevarul (dar nu o face). Dar acelasi scop educativ ar trebui sa ne convinga sa lipim avertismente si pe sticlele de apa: asa ne vom aminti de starile de tristete ce insotesc bautul acesteia, de nevoia renuntarii la ipohondrie pentru a manca si bea dupa sufletul nostru, dar si de nebunia ecologica de a transporta in sticle, in jurul lumii, aceasta substanta ce cade asupra noastra cand ploua si pluteste la picioarele noastre.