Cartea care ne-a asezat pe harta destinatiilor turistice. 80 de ani de la aparitie

Pana la Paul Morand, scrierile despre Bucuresti erau mai degraba simple dari de seama, importante pentru cercetatori romani, dar lipsite de ecou in randul publicului din alte tari. Odata cu el insa, capitala Romaniei, cu umbrele ei istorice si cu prezentul ei pitoresc, cu contrastele ei si cu farmecul ei nespus, intra in atentia unui autor capabil s-o faca cunoscuta lumii intregi. si asta pentru ca impenitentul calator care a fost Paul Morand, autor a nenumarate carti de calatorie in locuri exotice de pe intreg globul, e mai presus de orice un mare scriitor, care stie sa priveasca si mai ales sa inteleaga, sa coboare de la vasta panorama la amanuntul plin de viata. Ca atare, observatiile sale despre frumusetea si deopotriva despre „uratul“ locului sunt atat de acute, incat chiar si astazi cititorul are sentimentul ca-l insoteste in calatoria sa prin timpul si spatiul Bucurestilor. O prospetime care nu e straina, desigur, de minunata limba in care Paul Morand isi exprima elogiile sau deceptiile, exclamatiile admirative sau ironice.
La 80 de ani de la intaia aparitie, Humanitas ofera Bucuresti intr-o traducere pe masura, semnata de Emanoil Marcu, si cu imagini de epoca ce urmaresc meandrele scrisului lui Paul Morand.

"Chiar daca Bucurestiul nu e Romania, cum repeta romanii care cauta si gasesc in viata rustica si arta taraneasca izvorul unic al geniului moldo-valah, orasul e totusi un minunat amestec de neamuri, chipuri, moravuri si aventuri. Jobene si caciuli scite de caracul, masini americane si carute ostrogote defileaza aici cu voiosie."

Morand e unul din rarii scriitori nesomnambuli sau nehipnotizati de acest secol care a cunoscut totusi destui adormiti si halucinati... Uneori, el pare sa scrie un pic la nimereala, e un suprarealist sec. Totul la el e miscare, racursiu, este un infipt surprinzator si sigur pe el... La Morand frapeaza extrema economie de mijloace, bruschetea ritmului, corespunzand perfect epocii de dupa Primul Razboi Mondial... Pentru mine este, evident, cel mai bun scriitor dupa Proust si Celine. - Philippe SOLLERS

Fragment din ebook:

Cand ajungi pe aerodromul de la baneasa, poti vedea, sub hangarele lor de beton, aparatele celor doua mari companii ce leaga Bucurestiul de restul Europei: Air France, spre Paris, si compania poloneza Lot, spre Mediterana sau Baltica. Caile ferate se departasera de aceste trasee istorice, in schimb reteaua aeriana a revenit la ele, iar Bucurestiul si-a reluat locul ocupat de veacuri, la intretaierea drumurilorce leaga vestul de est, de la Viena la Constantinopole, si nordul de sud, de la Stockholm si Varsovia la Atena. Bucurestiul ar fi trebuit sa fie un oras dunarean, sau macar legat de marele fluviu printr-o autostrada sau un canal ca acela de la Versailles si lung de cinci leghe. Dar voievozii romani se temeau sa faca din el un oras de granita, expus acelorasi pericole ca Belgradul, de pilda (unul major fiind topirea zapezii, in urma careia fluviul se umfla cu aproape un kilometru); tot ce-si doreau acestia era sa fie cat mai departe de turci. Prin capitala trece doar un afluent marunt, Dambovita, care la randul ei se varsa in Arges; un brau de lacuri si mlastini e tot ce aminteste de marele fluviu din sud.