O marturie lucida si nepartinitoare despre deceniile in care filozofia a fost, in Romania comunista, o adevarata ancilla ideologiae: o insula scufundata, pentru totdeauna parca, sub avalansa limbii de lemn a anilor 50. Si totodata o autobiografie profesionala care atesta ca supravietuirea schimbului liber de idei a fost totusi posibila atunci, ca printr-un miracol.

 

Nu mi-am putut inchipui, nici la incheierea studiilor si nici mai tarziu, ca o sa am o cariera filozofica, si inca una atat de indelungata, presarata cu atat de multe episoade. Cand ma gandesc azi ca am avut norocul sa-mi pot continua atata timp cautarile, sa parcurg un drum atat de lung, sentimentul dominant este unul de satisfactie si bucurie. Caci ceea ce mi s-a nazarit in acei ani in care mi s-a trezit interesul pentru filozofie nu a fost, pana la urma, o fantezie irealizabila, o himera. - Mircea Flonta