"La 13 august 1916 am intrat in razboi, la 31 decembrie 1918 Romania ia loc la masa Conferintei de Pace. Ce s-a petrecut in acest rastimp este rodul celor ce am scris aici."

 

Aceasta este ultima insemnare din impresionantul jurnal pe care fostul deputat Vasile Th. Cancicov il tine, cu constiinciozitate si perseverenta, timp de 870 de zile. Este perioada in care si el trece, alaturi de concetatenii sai, prin toate starile provocate de intrarea tarii in prima conflagratie mondiala: entuziasm, agonie si extaz. Idealuri spulberate, privarea de libertate, nesiguranta zilei de maine, ravagiile politicianismului, povara ocupatiei straine, regasirea neasteptata a sperantei. Sunt stari pe care avocatul Cancicov le sintetizeaza intr-o insemnare asternuta pe hartie la doar cateva zile dupa Adunarea de la Alba Iulia:

 

"Ce film de cinematograf am trait in acesti doi ani de zile! Cu cate lacrimi amare am asistat la desfasurarea lui, cu ce frecaturi de nervi, cu ce deznadejde uneori, cu ce nadejde inspre sfarsit! Numai doi ani, zicem azi; o eternitate, credeam atunci. Doi ani, din ruina si cenusa - Romania Mare! Si ce marire nevisata si nebanuita!"

 

Deseori citate, insa niciodata reeditate, Impresiunile si parerile personale ale lui Vasile Th. Cancicov au reprezentat, pana astazi, mai degraba o raritate bibliografica. Spre deosebire de alte insemnari asemanatoare, acestea au reusit sa treaca testul timpului. Nu doar prin dimensiunile sale impresionante, ci mai ales prin calitatea informatiilor continute, jurnalul lui Cancicov ne dezvaluie felul in care a luat nastere Romania Mare. Totul este relatat cu franchete, fara cosmetizari, cu adevaruri dureroase si rostite pana la capat. - Daniel Cain