„Sensuri ascunse, ce ar putea sa fie formulate in chip abstract, nu se gasesc in poezia mea, decat ca alunecari, pe cari insumi le condamn. Toate sensurile tin de domeniul unei sensibilitati metafizice, ce coboara in adanc si vine in adanc, ele n-au confinii cu intelegerea filozofica discursiva.
...In poezia mea sunt frecvente si motivele mitice, chiar teologice. Dar de aceste elemente uzez in chipul cel mai liber, ca mijloace de expresie poetica. Motivele nu sunt tratate «dogmatic». Le folosesc in sens totdeauna creator, liber; le modific si le amplific dupa necesitati. Nascocesc motive mitice la fiece pas, fiindca fara de-o gandire mitica nu ia fiinta, din pacate sau din fericire, nici o poezie.“ (Lucian BLAGA, Luntrea lui Caron)