Giovanni Papini, unul dintre cei mai marcanti intelectuali ai secolului XX, s-a nascut in 1881, la Florenta. Dupa ce a lucrat o scurta perioada ca profesor si bibliotecar, s-a implicat intr-o activitate frenetica de scriitor si publicist, devenind cu timpul un erudit autodidact. Revenirea la catolicism si colaborarea sa cu regimul fascist au provocat numeroase polemici, facand din Papini o personalitate controversata a epocii sale. S-a stins din viata in 1956, in orasul sau natal. A debutat ca scrittor cu un ciclu de "povestiri metafizice" si a continuat sa publice fara intrerupere vreme de aproape jumatate de secol, genurile sale predilecte fiind eseul si romanul. Dintre lucrarile sale au mai fost traduse in limba romana "Amurgul filosofilor" (1907), "Un om sfirsit" (1912), "Martord Patimilor" (1938), "Chipuri de oameni" (1941) si "Viata Iui Iisus" (1921).