Un roman vandut in 30 de limbi!
Oxford 2006: o serie de asasinate brutale si misterioase socheaza politia din Marea Britanie. In rezolvarea crimelor se implica fotograful Philip Bainbridge si iubita lui, Laura Niven, care sunt convinsi ca aceste omoruri oribile, ritualice, nu sunt doar o aparitie izolata a acestor timpuri si a acestor locuri. Este punctul de plecare a unei istorii uluitoare in care este implicat, printre alte personalitati, si Isaac Newton - una dintre cele mai puternice figuri ale Angliei secolului al XVII-lea - si care dezvaluie o conspiratie ce se intinde de-a lungul secolelor pana astazi, cu aceleasi implicatii fatale acum, ca si pe vremuri. In curand, cei doi isi dau seama ca ei sunt singurii care pot rescrie istoria - cei care il pot opri pe ucigas sa loveasca din nou, declansand forte pe care mintea omeneasca nici nu si le poate imagina. 

    Fragment din romanul "Echinox" de Michael White:

    “Laura pasi in deschizatura, luminind cu lanterna in jur si deasupra ei. Tavanul se arcuia la citiva metri deasupra ei. Philip o urma si amindoi isi indreptara, in sfirsit, spinarile.
    Laura ofta de usurare.
    - Doamne, a fost mai greu decit imi inchipuiam c-o sa fie.
    - Ar trebui sa zici mersi ca n-ai inaltimea de un metru si optzeci si sase...
    Philip se opri brusc, pentru ca reincepuse huruitul. Se intoarsera repede si vazura cum zidul incepuse sa se indrepte spre pozitia initiala. Philip reactiona cu o viteza uimitoare. Luind de jos o piatra mare, o aseza in deschizatura usii. Insa usa se misca in continuare si piatra se sfarima.
    Laura simti cum o cuprinde panica.
    - Nu cred ca-i vreo problema, rosti Philip, cit de calm si de linistitor putea. Isi plimba lanterna de-a lungul zidurilor, care erau surprinzator de uscate. Aici aerul e mai proaspat decit in tunelul piriului. Si macar putem sa stam drepti. Hai sa mergem.
    Inainta incet, cercetind podeaua si zidurile si indepartind pinzele de paianjeni. Intunericul era infiorator, insa el isi concentrase toata atentia in indepartarea tuturor lucrurilor fara nume pe care imaginatia incerca sa le scoata la suprafata. Incercind sa-si pastreze concentrarea, cerceta zidurile si universul marginit pe care-l lumina lanterna sa. Laura se afla chiar in spatele lui si-l prinsese de mina. Ii auzea respiratia in spate.
    Zidurile erau netede si mult mai uscate decit in tunelul din piriul Trill Mill. Acum mirosea mai mult a mucegai si a pamint; mirosul de gunoi in putrefactie ramasese in urma. Philip inainta cu mare atentie. In fata lor putea sa se afle orice: o gaura in podea, o capcana, cine stie ce pericole. Cea mai mare greseala ar fi fost sa devina prea increzatori. Nu trebuiau sa se grabeasca, ci sa aiba grija pe unde calca, se gindi el.
    Tunelul parea sa se intinda la infinit, neschimbat. Avea cam trei metri in latime, iar peretii erau destul de curbati si fara nici o trasatura distinctiva. Pe jos era pamint batatorit, uscat si plat. Apoi, dintr-odata, tunelul se largi brusc, in asa fel incit razele de lumina din lanternele lor produsera numai pete dispersate de lumina slaba pe peretii din dreapta si din stinga. Inaintind inca vreo citiva pasi, isi dadura seama de faptul ca intrasera intr-o incapere circulara.
    - Ce-i acolo? intreba Laura, indreptindu-si lanterna spre un punct de pe peretele cel mai apropiat, cam la inaltimea unui stat de om."