Scopul general urmareste evidentierea statutului epistemologic al pedagogiei, de stiinta socio-umana specializata in studiul educatiei pe baza unor concepte pedagogice fundamentale, definite si analizate in cadrul teoriilor generale ale domeniului:

 • teoria generala a educatiei (fundamentele pedagogiei)

 • teoria generala a instruirii (didactica generala)

 • teoria generala a curriculumului (proiectarea curriculara a educatiei)

    Volumul 2 din Colectia „Concepte fundamentale in pedagogie", cu titlul “Educatia. Concept si analiza”, este structurat la nivelul a patru capitole, care au ca obiective specifice: a) definirea si analiza conceptului pedagogic de educatie; b) construirea unui model-ideal al structurii de functionare a educatiei; c) fixarea caracteristicilor generale ale educatiei; d) evidentierea directiilor principale de evolutie a educatiei: educatia permanenta, auto-educatia, valorificarea deplina a educabilitatii. Cele patru obiective specifice sunt abordate din perspectiva paradigmei curriculumului, afirmata istoric ca paradigma a pedagogiei postmoderne in societatea postmoderna - postindustriala/ informationala/bazata pe cunoastere.

 

    „Caracterul universal al educatiei este sustinut teoretic si ideologic prin lansarea a doua concepte pedagogice operationale: a) globalizarea educatiei; b) dimensiunea europeana a educatiei.

    Globalizarea educatiei defineste capacitatea sistemelor post-moderne de invatamant de adaptare la schimbarile sistemului social, acumulate in plan mondial la nivel: a) economic, prin modelul conducerii manageriale, bazata pe valorificarea deplina a resurselor existente, cu accent prioritar pe resursele informationale; b) politic, prin modelul democratiei sociale, propus ca strategie de valorificare a tuturor resurselor umane si de egalizare a sanselor de reusita ale tuturor „actorilor sociali"; c) cultural, prin modelul informatizarii, afirmat in zona produselor superioare (stiinta, arta, tehnologie a comunicarii etc.), a organizatiilor/institutiilor sociale (responsabile de crearea, difuzarea si valorificarea informatiei) si a conduitei fiecarei personalitati umane. Educatia devine astfel activitatea psihosociala universala cu functie de formare-dezvoltare a personalitatii educatului conform finalitatilor sistemului de invatamant care urmaresc selectarea si procesarea calitativa a informatillor de baza necesare pentru adaptarea continua, la scara mondiala, la cerintele unei noi civilizatii globale.

    Dimensiunea europeana a educatiei defineste un cadru mai restrans al globalizarii, dar esential pentru realizarea calitativa a acesteia prin „formarea cetatenilor europeni inzestrati cu informatii si competente europene, in spiritul valorilor europene, care au o cultura, constiinta si identitate europeana" (Dan Potolea, Ioan Neacsu, Romita B. Iucu, Ion-Ovidiu Panisoara, coordonatori, 2008, p. 14, subl. ns.). 

 

    3.3.4. Caracterul national al educatiei

    Reflecta specific capacitatea educatiei de organizare: a) macro-structurala, in raport de valorile culturii nationale, dezvoltate in contextul culturii universale tema abordata de antropologia culturala; b) microstructurala, in context teritorial si local, in cadrul concret al scolii si al clasei de elevi - tema abordata in cercetarile de etnometodologie (vezi Marie-Odile Uraud; Olivier Leservoisier, Richard Pottier, 2001, pp. 65-76; 89-113; 144-150; Tim O'Sullivan; John Hartley; Danny Saunders; Martin Montgomery; John Fiske, 2001, pag.128-129; Alain Coulon, 1993, pp. 14-23)."