Da, te iubesc si azi, Armand: rabdator, simplu, fara labirinturi, fara chin, fara asteptare, probabil timid si stangaci, dar fara podoabe, lacrimi, reprosuri ori abisuri. Naiv, limpede si curat, ca in Cantarea Cantarilor... caci miresmele tale imi sunt balsam mirositor si mir varsat mi-este numele tau... Si nu mi-e dor de tine si nu te vreau, pentru ca esti deja in mine.

    CUPRINS:
Cuvant inainte
Timpul potrivit
Cand respira pasarile
Semne pe ape
Decor
Trans-trav
Efectul de madreperla
Intoarcerea si razbunarea

    Fragment din volumul "Efectul de madreperla" de Stefania Cosovei:

    “Cand respira pasarile

    Lumina calda a ultimei amiezi de aprilie invaluie o casa boiereasca darapanata, inconjurata de o haita de blocuri cenusii, depersonalizate. Ca sa ajungi la gardul din fier forjat, vopsit candva in verde, trebuie sa ocolesti caini vagabonzi din fata gazariei. Apoi traversezi parcul, unde din iarba se ridica scheletele metalice ale fostelor leagane si tobogane si unde, dupa caderea intunericului, se joaca si altfel de jocuri...
    Dar acum e amiaza si, daca ne apropiem de casa cu tencuiala mancata de ploi, privind printre barele din fier forjat, vedem un copil de vreo cinci ani aplecat peste o gramada de bete, cartoane, sfori si borcane cu lipici. Copilul incearca sa construiasca un zmeu. Parintii, batrana proprietara expropriata, vecinii il privesc de vreo cateva zile neputinciosi. Copilul nu vrea sa se lase ajutat de nimeni, iar indemanarea nu este, in cazul lui, totuna cu priceperea. Asa ca sta acolo, in curtea pavata cu dale gri de granit, ca o mica insecta ce se zbate neputincioasa.
    Pana si noul chirias, un plutonier de militie, impreuna cu nevasta-sa (o betiva si o scandalagioaica) si cu cele doua fetite prea grase pentru varsta lor, se uita de la mansarda pe care au ocupat-o printr-o repartitie indoielnica. Nu-si permit sa comenteze in public, mai ales ca vecinul de la parter ii arata o simpatie deosebita pustiului incapatanat.
    Vecinul de la parter pleaca si se intoarce zilnic de la serviciu cu o masina neagra, o Volga. Vecinul de la parter are manta de piele, telefon, aparat de radio si, pe degetul mic al mainii stangi, poarta un inel cu un fel de pecete reprezentand un motan cu doua capete si patru ochi rai din pietre sangerii, pesemne luat cu japca din vreo casa boiereasca... smuls de pe vreun deget fin de aristocrat..."