„Religiile reprezinta cadrul, suportul si cateodata motorul unei vieti spirituale care capata sens doar daca este traita ca fiind unica si individualizata. De aceea religiile apar cateodata ca o constrangere, ca o haina inutila impusa diversitatii comportamentelor spirituale. Religiile se adreseaza, fiecare in felul ei, nevoilor spirituale. Acestea se confunda frecvent cu alte elemente de natura psihologica, precum nevoia de apartenenta la o comunitate sau la o traditie, bucuria de a participa la o ceremonie, fascinatia pentru necunoscut, dorinta de a progresa, teama de viitor... Fiecare dintre noi poate avea asemenea sentimente fara sa fie adept al unei religii, insa nevoile spirituale sunt de alta natura si nu pot fi reduse la simple fenomene psihologice.

Religiile sunt doar un mijloc prin care ne putem apropia de Dumnezeu. Ele nu au sens fara ajutorul lui. Fiind «administrate» de om, religiile sunt limitate si rolul lor este acela de a ne ajuta sa ne implinim destinul in Dumnezeu. Ele sunt folositoare in masura in care ne invata sa devenim responsabili si sa cautam pacea si iubirea, apeland la toate resursele noastre.“ - Michel Malherbe