Acest eseu dezvaluie originea mentalitatii competitionale a europenilor si, mai larg, a euroatlanticilor, mai precis, a popoarelor din occidentul Europei si din nordul Americii (SUA si Canada). Izvorul principal este Iliada si mai ales sfatul pe care Peleu, tatal lui Achile, i-l da fiului sau la plecarea spre Troia: "Vesnic intaiul in arme sa fiu si sa-ntrec pe oricine." (VI, 208). Sa fii primul in arme, adica in batalii si razboaie, nu in bunatate, cinste, intelegere si omenie. Europa a urmat intocmai acest indemn si astfel a devenit continentul cel mai activ in istorie, cel care a intemeiat mari imperii si a dominat multimi de popoare. Dar nu ar fi facut asa, daca pe parcursul a peste doua mii de ani, unele din personalitatile lor de marca nu ar fi intruchipat cu succes si stralucire idealul homeric. Este vorba, in principal, de Alexandru cel Mare, Cezar si Napoleon. Cei mai multi din conducatorii de state din Europa si America de Nord au tins sa le urmeze exemplul. Unii pentru binele popoarelor, altii spre raul acestora, cum au fost Hitler si Stalin. Acest ultim aspect scoate in evidenta crudul adevar al mentalitatii competitionale, dubla ei orientare istorica. Anume ca ea poate fi benefica, asa cum este concurenta in capitalism, sau distructiva, recurgand la armament si razboaie. Cine decide insa ce curs sa ia aceasta? Conducatorii de state si de partide. Adica, mai precis, politicienii si sefii de armate, mai ales generalii.