Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Cum ne construim dusmanul

De (autor): Umberto Eco

0
(0 review-uri)
Cum ne construim dusmanul - Umberto Eco
Rasfoieste

Cum ne construim dusmanul

De (autor): Umberto Eco

0
(0 review-uri)
Pentru a se putea defini, o societate are nevoie de un dusman care sa fie complet diferit de ea. O dovedesc regimurile rasiste, in frunte cu nazistii si fascistii, care si-au inventat un inamic monstruos folosindu-se de argumente intolerabile.
O dovedesc de asemenea, astazi, societatile ce urmaresc sa obtina consensul general prin gasirea unui dusman in „alteritatea” imigrantilor. Problema dusmanului colectiv a devenit un subiect predilect al lui Umberto Eco si face obiectul primeia dintre scrierile reunite in acest volum. Angajate sau pline de umor, celelalte texte ne ofera subtile analize pe teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce in epoca fascista sau chiar WikiLeaks.
 
Din cuprins:
• Absolut si Relativ
• Flacara e frumoasa
• In cautarea comorilor
• Delicii fermentate
• Embrionii afara din Paradis
• Grupul 63, dupa patruzeci de ani
• Hugo, helas! Poetica excesului
• Cite bordeie, atitea obiceie
• Eu sint Edmond Dantes!
• Ulise ne mai lipsea…
• Reflectii despre WikiLeaks

 Fragment din carte:

"Focul ca element divin
Dat fiind ca prima experienta a focului o avem indirect prin intermediul luminii solare si direct prin fulger si prin incendiul ce nu poate fi domolit, era evident ca focul trebuia asociat inca de la origini cu divinitatea, si in toate religiile primitive gasim intr-o forma oarecare un cult al focului, de la salutul catre soare-rasare pana la pastrarea focului sacru, care nu trebuie sa se stinga niciodata, in ascunzisurile templului.
In Biblie, focul este intotdeauna imaginea epifanica a divinului, pe un car de foc va fi rapit Ille, in fulger vor jubila cei drepti („Asa sa piara toti dusmanii tai, Doamne! Insa cei care te iubesc sa fie ca soarele, cand rasare in toata slava sa", Judecatorii 5:31; „Cei intelepti vor straluci ca slava cerului; cei care vor fi adus pe multi la indreptare vor straluci aidoma stelelor, in veci", Daniel 12:3; „in ziua judecatii lor vor straluci ca soarele facliei, vor salta pretutindeni" Intelepti 3:7), pe cand parintii Bisericii vor vorbi despre Hristos ca lampas, lucifer, lumen, lux, oriens, sol justitiae, sol novus, stella. Primii filosofi au reflectat asupra focului ca principiu cosmic. Dupa Aristotel, pentru Heraclit arche-ul, originea tuturor lucrurilor, era focul, iar in unele fragmente se pare ca Heraclit sustine efectiv aceasta teza. El ar fi afirmat ca universul in orice era se regenereaza prin foc, care este schimbarea reciproca a tuturor lucrurilor cu foc si a focului cu toate lucrurile, cum se schimba marfurile pe aur si aurul pe marfuri. Iar dupa Diogenes Laertios, ar fl sustinut ca totul se formeaza din foc si in foc se dizolva, ca toate lucrurile sunt, prin condensare sau rarefiere, schimbari ale focului (acesta, condensandu-se, se transforma in umiditate, iar aceasta, solidificandu-se, se transforma in pamant, pamantul se fluidifica la randul sau in apa, iar apa produce evaporari luminoase ce alimenteaza un nou foc). Dar, vai, se stie ca Heraclit era prin definitie obscur, ca stapanul care-si are oracolul la Delfi nu spune si nu ascunde, ci face aluzie, iar multi considera ca referirile la foc erau doar metafore pentru a exprima caracterul extrem de schimbator al totului. Altfel spus, panta rhei, totul curge miscator si schimbator, si nu doar ca nu ne scaldam niciodata de doua ori in acelasi rau, ci (as comenta eu) nu ne ardem niciodata de doua ori la aceeasi flacara.
Poate ca cea mai frumoasa identificare a focului cu divinul o gasim in opera lui Plotin. Focul e manifestare a divinului tocmai pentru ca, in chip paradoxal, Unul din care totul emana si despre care nu se poate spune nimic nu se misca si nici nu se consuma intr-un act de creatie. Si va putea fi gandit acest Prim numai ca si cum ar fi o straluminare care se raspandeste de la el, la fel ca lumina care straluceste in jurul soarelui, pe care mereu si pururi noua o raspandeste, pe cand el ramane cel care era, fara sa se consume (Eneadele, V, 1, 6). Iar daca lucrurile se nasc dintr-o iradiere, nimic nu poate fi mai frumos pe pamant decat ceea ce este figura insasi a iradierii divine, focul. Frumusetea unei culori, care este ceva simplu, ia nastere dintr-o forma care domina obscuritatea materiei si din prezenta in culoare a unei lumini necorporale, care-i este ratiunea formala. De aceea, mai mult decat orice alt corp, focul e frumos
in sine, pentru ca are imaterialitatea formei, dintre toate corpurile este cel mai usor, pana la a fi aproape imaterial. Ramane totdeauna pur, deoarece nu primeste in sine celelalte elemente care compun materia, pe cand toate celelalte primesc in ele focul: intr-adevar, ele se pot incalzi, pe cand focul nu se poate raci. Doar focul, prin natura sa, poseda culorile si de la el primesc celelalte lucruri forma si culoare, iar cand se departeaza de lumina focului inceteaza sa mai fie frumoase."

Citeste mai mult

26.95Lei

26.95Lei

Primesti 26 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

Pentru a se putea defini, o societate are nevoie de un dusman care sa fie complet diferit de ea. O dovedesc regimurile rasiste, in frunte cu nazistii si fascistii, care si-au inventat un inamic monstruos folosindu-se de argumente intolerabile.
O dovedesc de asemenea, astazi, societatile ce urmaresc sa obtina consensul general prin gasirea unui dusman in „alteritatea” imigrantilor. Problema dusmanului colectiv a devenit un subiect predilect al lui Umberto Eco si face obiectul primeia dintre scrierile reunite in acest volum. Angajate sau pline de umor, celelalte texte ne ofera subtile analize pe teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce in epoca fascista sau chiar WikiLeaks.
 
Din cuprins:
• Absolut si Relativ
• Flacara e frumoasa
• In cautarea comorilor
• Delicii fermentate
• Embrionii afara din Paradis
• Grupul 63, dupa patruzeci de ani
• Hugo, helas! Poetica excesului
• Cite bordeie, atitea obiceie
• Eu sint Edmond Dantes!
• Ulise ne mai lipsea…
• Reflectii despre WikiLeaks

 Fragment din carte:

"Focul ca element divin
Dat fiind ca prima experienta a focului o avem indirect prin intermediul luminii solare si direct prin fulger si prin incendiul ce nu poate fi domolit, era evident ca focul trebuia asociat inca de la origini cu divinitatea, si in toate religiile primitive gasim intr-o forma oarecare un cult al focului, de la salutul catre soare-rasare pana la pastrarea focului sacru, care nu trebuie sa se stinga niciodata, in ascunzisurile templului.
In Biblie, focul este intotdeauna imaginea epifanica a divinului, pe un car de foc va fi rapit Ille, in fulger vor jubila cei drepti („Asa sa piara toti dusmanii tai, Doamne! Insa cei care te iubesc sa fie ca soarele, cand rasare in toata slava sa", Judecatorii 5:31; „Cei intelepti vor straluci ca slava cerului; cei care vor fi adus pe multi la indreptare vor straluci aidoma stelelor, in veci", Daniel 12:3; „in ziua judecatii lor vor straluci ca soarele facliei, vor salta pretutindeni" Intelepti 3:7), pe cand parintii Bisericii vor vorbi despre Hristos ca lampas, lucifer, lumen, lux, oriens, sol justitiae, sol novus, stella. Primii filosofi au reflectat asupra focului ca principiu cosmic. Dupa Aristotel, pentru Heraclit arche-ul, originea tuturor lucrurilor, era focul, iar in unele fragmente se pare ca Heraclit sustine efectiv aceasta teza. El ar fi afirmat ca universul in orice era se regenereaza prin foc, care este schimbarea reciproca a tuturor lucrurilor cu foc si a focului cu toate lucrurile, cum se schimba marfurile pe aur si aurul pe marfuri. Iar dupa Diogenes Laertios, ar fl sustinut ca totul se formeaza din foc si in foc se dizolva, ca toate lucrurile sunt, prin condensare sau rarefiere, schimbari ale focului (acesta, condensandu-se, se transforma in umiditate, iar aceasta, solidificandu-se, se transforma in pamant, pamantul se fluidifica la randul sau in apa, iar apa produce evaporari luminoase ce alimenteaza un nou foc). Dar, vai, se stie ca Heraclit era prin definitie obscur, ca stapanul care-si are oracolul la Delfi nu spune si nu ascunde, ci face aluzie, iar multi considera ca referirile la foc erau doar metafore pentru a exprima caracterul extrem de schimbator al totului. Altfel spus, panta rhei, totul curge miscator si schimbator, si nu doar ca nu ne scaldam niciodata de doua ori in acelasi rau, ci (as comenta eu) nu ne ardem niciodata de doua ori la aceeasi flacara.
Poate ca cea mai frumoasa identificare a focului cu divinul o gasim in opera lui Plotin. Focul e manifestare a divinului tocmai pentru ca, in chip paradoxal, Unul din care totul emana si despre care nu se poate spune nimic nu se misca si nici nu se consuma intr-un act de creatie. Si va putea fi gandit acest Prim numai ca si cum ar fi o straluminare care se raspandeste de la el, la fel ca lumina care straluceste in jurul soarelui, pe care mereu si pururi noua o raspandeste, pe cand el ramane cel care era, fara sa se consume (Eneadele, V, 1, 6). Iar daca lucrurile se nasc dintr-o iradiere, nimic nu poate fi mai frumos pe pamant decat ceea ce este figura insasi a iradierii divine, focul. Frumusetea unei culori, care este ceva simplu, ia nastere dintr-o forma care domina obscuritatea materiei si din prezenta in culoare a unei lumini necorporale, care-i este ratiunea formala. De aceea, mai mult decat orice alt corp, focul e frumos
in sine, pentru ca are imaterialitatea formei, dintre toate corpurile este cel mai usor, pana la a fi aproape imaterial. Ramane totdeauna pur, deoarece nu primeste in sine celelalte elemente care compun materia, pe cand toate celelalte primesc in ele focul: intr-adevar, ele se pot incalzi, pe cand focul nu se poate raci. Doar focul, prin natura sa, poseda culorile si de la el primesc celelalte lucruri forma si culoare, iar cand se departeaza de lumina focului inceteaza sa mai fie frumoase."

Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one