"...Au privit inmarmuriti cum a iesit duhul din ulcior, cum a Iuat forma tatalui lor, desi din abur alb, i-au recunoscut trasaturile, dar el era un fel de ecou al dragostei, raspundea numai la murmurul si la intensitatea iubirii ei, altceva nu sesiza in jur, era sclavul vointei femeii iubite si atata tot. Tataroaica i-a avertizat sa nu faca vreun gest nechibzuit, pentru ca il vor pierde si nu asta ar fi fost neaparat problema, dar el fusese deturnat din drumul firesc de acele scantece si de taria iubirii ei. Nu se stie in ce spatii ar fi alunecat daca era bruscat si ea isi pierdea puterea asupra lui. Ar fi ratacit speriat prin locuri necunoscute, incarcat de energii poate negative ori incompatibile, ar fi cunoscut chinuri de neinchipuit, pe care noi, oamenii, in viata actuala, nu avem a le intui
Bratosin... i-a cerut iubitei sale sa studieze fiecare cuvant, fiecare murmur, sa le masoare energetic, sa le converteasca in cifre, si asa s-a ajuns la formula matematica a iubirii...
Experimentau unul pe pe celalalt jocul matematic si o iubire indefinita le umplea fiinta telurica si cea astrala, sentimentele se intersectau ca niste lasere si trupurile li se cutremurau de trairi incomensurabile..." (Fragment din carte)