• Prefata (Lucian Pricop)
• O reprezentatie de adio la circul Strutchi
• Fram face nazuri
• Dupa ce a plecat circul
• In arca lui Noe
• Fram s-a nascut departe de gheturile polare
• Omul, cainele si pusca
• „Numele tau va fi Fram"
• Indarat, spre Oceanul Polar
• In ostrovul pustiu, de la capatul pamantului
• Cea dintai intalnire
• Bufonul Oceanului Polar
• Un prieten mic, in noaptea polara
• Fram se leapada singur de micul sau prieten
• Nanuc
• Sfarsitul   

 

    “V. FRAM S-A NASCUT DEPARTE IN GHETURILE POLARE

 

    Tarziu de tot, cand inchidea ochii, visul lui Fram era intotdeauna acelasi.

    Era povestea intamplarilor putine si tulburi, dintr-o copilarie departata pe care multa vreme o uitase.

    Povestea unui pui de urs alb, prins din frageda varsta de eschimosi, in tinuturile polare, adus de un marinar pana intr-un port din tarile calde si vandut pentru circ.

    Puiul de urs s-a dovedit indata mai istet decat fratii lui. Mai putin sperios, mai voinic, mai indemanatic. Invata repede. S-a imprietenit cu oamenii. A inteles ce le face placere si ce nu, ce are voie sa faca si ce nu.

    A devenit vestitul Fram, ursul polar. Ursul urias care iesea singur in arena sa joace programul lui fara imblanzitor, sa nascoceasca de fiecare data ceva nou, sa priceapa de gluma si sa cunoasca mila.

    A uitat tot ce lasase departe, in pustietatile de zapada si de gheturi, unde noaptea era de sase luni si ziua de alte sase; unde o zi si o noapte insemnau un an. A uitat.  Gandul lui nu se mai intorcea niciodata intr-acolo. Traia printre oameni. Era prietenul lor, favoritul lor; stia sa le citeasca dorinta si bucuria din ochi. Poate intelegea chiar si suferintele lor ascunse, dupa cum nimerea el intotdeauna sa alinte si sa rasfete copiii saraci, de sus, de la galerie.

    Acum, deodata, lumea aceea de foarte departe si de foarte demult, se desteapta in el. Venea sa-l cerceteze prin vis.

    Iar visul era intotdeauna acelasi!

    Mai intai un intuneric nepatruns. O noapte inghetata si umeda, intr-o pestera de gheata. Acolo s-a nascut Fram, in insula inconjurata de sloiuri. S-a nascut noaptea, iar noaptea dureaza o jumatate de an. Nu mai rasare soarele. Sclipesc numai stelele pe cerul inghetat si cateodata luna. Dar de cele mai multe ori domneste o bezna adanca, fiindca luna si stelele sunt acoperite de nori; iar viscolul poarta zapada in vartejuri, hohoteste si chiuie si geme; sloiurile trosnesc de ger; e o spaima si o urgie de se incrancena carnea. Ca toti puii de urs, Fram s-a nascut fara ochi. A facut ochi de abia dupa cinci saptamani. In pestera nu strabate viscolul. Se auzea numai vajaitul de afara.