Statisticile oficiale ale inaltului Comisariat al ONU pentru Refugiati indica faptul ca, intre 1969 si 1989, peste 100 000 de romani au cerut azil politic in Occident. Cei mai multi au trecut fraudulos frontiera spre Iugoslavia sau Ungaria, expunandu-se unor riscuri enorme: puteau fi prinsi si aruncati in puscarie pentru multi ani, sau puteau fi impuscati pe frontiera. Transfugilor li se spunea „frontieristi“. Pentru autoritatile comuniste si pentru graniceri, „frontierist“ era sinonim cu „infractor“: Codul Penal al RSR incrimina, la art. 245, atat trecerea frauduloasa a frontierei, cat si tentativa, ca „infractiuni contra autoritatii“, pedepsite cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Pentru cei care scapau, statutul de „frontierist“ devenea o moneda de schimb pentru azil politic intr-o tara democratica. Cei care au trecut cu bine sunt azi cetateni ai lumii, in Europa de Vest, in SUA, in Canada sau in Australia. Sute de transfugi si-au gasit sfarsitul pe fasie, impuscati de graniceri si ingropati in cimitirele locului.

Brindusa Armanca

Nadia Comaneci, Nicu Covaci, Ion Monoran, Iosif Costinas sunt doar cateva dintre  personajele acestei carti pe cat de dramatice, pe atat de spectaculoase. Gasim in ea experientele de supravietuitori ai tentativei de trecere a frontierei ale unor romani, azi cetateni straini in cea mai mare parte a lor, dar si amintirile unor rude, prieteni, apropiati,  relatand tragedia  altor curajosi, care nu au avut norocul sa scape de gloantele granicerilor, de coltii cainilor-lupi sau de elicele taioase ale barcilor de paza a frontierei. O carte de o actualitate stringenta, intrucat evenimentele, uneori crimele, care ar fi trebuit sa faca „fasia“ si Dunarea un loc cu o faima la fel de sinistra ca aceea a Zidului Berlinului s-au petrecut cu nici trei decenii in urma.

…Ceea ce distinge demersul Brindusei Armanca de altele similare este procedeul de constructie, subtil si inteligent. Cativa jurnalisti s-au interesat inaintea ei de fenomenul frontieristilor, i-au cautat pe cei care au supravietuit, au gasit martori si au consemnat povestile lor. Valorificand demersul lor de istorie orala, Brindusa Armanca, ea insasi nu doar jurnalista, ci si specialista in problemele si tehnicile presei, topeste anchetele, interviurile, reportajele confratilor intr-un tot pasionant, reusind sa extraga, daca putem spune astfel, esenta dublu-distilata a acestui fenomen caracteristic Romaniei comuniste, echivalent in tragism cu cel inregistrat vreme de aproape  30 de ani langa rusinosul Zid al Berlinului.

Doina Jela

Documentarile preliminare pentru un film pe care le-am facut pe parcursul anului 1999, ca realizatori de televiziune la TVR Timisoara, au relevat faptul ca Procuratura Militara din Timisoara, care acoperea zona de vest, detinea un lot de dosare ale „frontieristilor“ ucisi pe fasie intre anii 1983–1989, dosare care se distrugeau dupa opt ani, conform reglementarilor arhivelor militare din acea vreme. Ne-am dat seama ca trebuia sa ne grabim, fiindca era posibil ca si aceste ultime dosare sa dispara.

Brindusa Armanca, jurnalista, profesoara universitara, in prezent directoarea Institutului Cultural Roman de la Budapesta, a facut parte din redactiile prestigioase de la Radio Europa Libera, Expres sau Ziua si a condus mai multi ani studioul regional Timisoara al TVR. Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, este autoarea mai multor volume de jurnalism, ca Televiziunea regionala in Romania (2002), Media culpa (2006), invata sa invingi (2006); de comunicare, cum este Ghid de comunicare pentru jurnalisti si purtatori de cuvant (2002) sau de istorie literara ca Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metafora magica in poezia romaneasca moderna (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri nationale si in competitii internationale, iar activitatea ei a fost recompensata cu Distinctia Culturala a Academiei Romane.