Generalul Armatei Moarte
Generalul Armatei Moarte
Cel mai cunoscut roman al lui Kadare, Generalul armatei moarte a fost tradus in peste patruzeci de limbi. Romanul a inspirat trei ecranizari, cea mai reusita fiind cea franceza (1984), cu Michel Piccoli si Anouk Aimee in rolurile principale.
In furtunosii ani ’60, un general italian si un preot sint trimisi in Albania sa aduca in patrie ramasitele soldatilor morti in al Doilea Razboi Mondial. Pe masura ce timpul trece si osemintele celor morti se aduna, cei doi vor ajunge sa-si descopere adevaratele instincte. Daca la inceputul misiunii generalul pare minat de un exacerbat simt al datoriei, incetul cu incetul, odata cu evolutia romanului, manifestarile inumane, cruzimea si izbucnirile paranoice vor lua locul unei masti bine construite de-a lungul unei vieti.
Fragment din roman:"Stand in picioare la intrarea in cort, generalul se uita cand la gropari, cand la negurile care se tarau pe coasta. Uneori, se lasau atat de jos, incat aveai impresia ca se vor agata in betele cortului.
Cimitirul nu avea gard. Paraiasele i se strecurasera ca niste serpi pe margini, rupand din el cat putuse fiecare si ducand noroiul undeva jos, in lunca. Steguletele infipte in pamantul umed aratau de departe locurile unde se sapase. Din cand in cand, groparii se adunau pe marginea terenului, semn ca gasisera inca un mormant. Unul dintre ei, de regula cel mai tanar, alerga dupa dezinfectant, in vreme ce altul se ducea la camion sa ia un sac. Generalul si-l imagina pe specialist aplecat deasupra scheletului, masurandu-l, in timp ce preotul mai adauga o cruciulita pe lista. In cazurile cand masuratoarea nu corespundea cu dimensiunile de pe hartie, langa cruciulita adauga si un semn de Intrebare.
Cand micul grup intarzia cu masuratorile, generalul simtea ca i se usuca gatlejul. Uite, il masoara pentru a doua oara, isi spunea. Adica, in liste va fi inca un semn de intrebare.
Apoi, muncitorul care se ducea la camion se intorcea cu sacul, un sac de nailon albastru cu dungi albe si snur negru, produs pe comanda speciala de firma „Olympia". Tinand penseta cu degetele lui delicate, specialistul arunca medalionul intr-o cutie de metal.
Intr-o zi ne-au controlat sa vada daca avem toti medalionul. Cineva se laudase probabil ca si-l aruncase. Unde ti-e medalionul? I-a intrebat locotenentul, cand soldatul si-a descheiat tunica si i-a aratat pieptul goL Nu stiu, a raspuns, I-am pierdut. L-ai pierdut? Mie mi s-a spus ca l-ai aruncat Dobitocule. O sa mori ca un caine si nimeni nu-ti va gasi ciolanele. Iar eu trebuie sa raspund pentru tine. Mars la carcera, a urlat. Peste doua zile i-au dat un medalion nou.
Cand grupul se imprastia, era evident ca oasele se aflau deja in sacul de nailon, pe care fusesera scrise numele soldatului si numarul de ordine din lista. Muncitorul ducea apoi sacul la camion.
Dupa asta, reincepeau loviturile de cazma, obsedante, monotone. Generalului i se facu somn. Cine sa fie, oare, asta pe care l-au gasit acum? se intreba ori de cate ori oamenii se adunau in jurul unei gropi. Si-i reveneau mereu in minte chipurile diverse si incruntate ale celor care il asteptau in salon, acasa la el, in zilele acelea ploioase, cand el abia se intorsese de la mare. Toti oamenii aceia ii vorbisera, care mai mult, care mai putin, despre ai lor. Unii aveau la ei o gramada de poze inutile, din copilaria soldatului, din ziua nuntii sau cu prietenii, la carciuma. Altii aduceau pachete intregi de scrisori, in vreme ce erau si dintre aceia care venisera doar cu telegrama de la Ministerul de Razboi.
Generalul se infasura mai bine in manta si privi spre nord-est. Acolo e monumentul, isi zise. Langa rapa, la rascruce, acolo unde iazul clipoceste in roata morii parasite.
Cand negura incepu sa se risipeasca, avu impresia ca monumentul avea sa apara pe neasteptate, asa inalt si zvelt cum era, imbracat in placi de gresie alba si, in spatele lui, boltile in ruina ale unei case vechi, resturi de zidarie, gramezi de pietre afumate, iar ceva mai incolo, la iesirea din sat, moara arsa si parasita, cu firul de apa bolborosind intruna, singurul lucru, de fapt, care ramasese intreg acolo."
Descrierea produsului
Cel mai cunoscut roman al lui Kadare, Generalul armatei moarte a fost tradus in peste patruzeci de limbi. Romanul a inspirat trei ecranizari, cea mai reusita fiind cea franceza (1984), cu Michel Piccoli si Anouk Aimee in rolurile principale.
In furtunosii ani ’60, un general italian si un preot sint trimisi in Albania sa aduca in patrie ramasitele soldatilor morti in al Doilea Razboi Mondial. Pe masura ce timpul trece si osemintele celor morti se aduna, cei doi vor ajunge sa-si descopere adevaratele instincte. Daca la inceputul misiunii generalul pare minat de un exacerbat simt al datoriei, incetul cu incetul, odata cu evolutia romanului, manifestarile inumane, cruzimea si izbucnirile paranoice vor lua locul unei masti bine construite de-a lungul unei vieti.
Fragment din roman:"Stand in picioare la intrarea in cort, generalul se uita cand la gropari, cand la negurile care se tarau pe coasta. Uneori, se lasau atat de jos, incat aveai impresia ca se vor agata in betele cortului.
Cimitirul nu avea gard. Paraiasele i se strecurasera ca niste serpi pe margini, rupand din el cat putuse fiecare si ducand noroiul undeva jos, in lunca. Steguletele infipte in pamantul umed aratau de departe locurile unde se sapase. Din cand in cand, groparii se adunau pe marginea terenului, semn ca gasisera inca un mormant. Unul dintre ei, de regula cel mai tanar, alerga dupa dezinfectant, in vreme ce altul se ducea la camion sa ia un sac. Generalul si-l imagina pe specialist aplecat deasupra scheletului, masurandu-l, in timp ce preotul mai adauga o cruciulita pe lista. In cazurile cand masuratoarea nu corespundea cu dimensiunile de pe hartie, langa cruciulita adauga si un semn de Intrebare.
Cand micul grup intarzia cu masuratorile, generalul simtea ca i se usuca gatlejul. Uite, il masoara pentru a doua oara, isi spunea. Adica, in liste va fi inca un semn de intrebare.
Apoi, muncitorul care se ducea la camion se intorcea cu sacul, un sac de nailon albastru cu dungi albe si snur negru, produs pe comanda speciala de firma „Olympia". Tinand penseta cu degetele lui delicate, specialistul arunca medalionul intr-o cutie de metal.
Intr-o zi ne-au controlat sa vada daca avem toti medalionul. Cineva se laudase probabil ca si-l aruncase. Unde ti-e medalionul? I-a intrebat locotenentul, cand soldatul si-a descheiat tunica si i-a aratat pieptul goL Nu stiu, a raspuns, I-am pierdut. L-ai pierdut? Mie mi s-a spus ca l-ai aruncat Dobitocule. O sa mori ca un caine si nimeni nu-ti va gasi ciolanele. Iar eu trebuie sa raspund pentru tine. Mars la carcera, a urlat. Peste doua zile i-au dat un medalion nou.
Cand grupul se imprastia, era evident ca oasele se aflau deja in sacul de nailon, pe care fusesera scrise numele soldatului si numarul de ordine din lista. Muncitorul ducea apoi sacul la camion.
Dupa asta, reincepeau loviturile de cazma, obsedante, monotone. Generalului i se facu somn. Cine sa fie, oare, asta pe care l-au gasit acum? se intreba ori de cate ori oamenii se adunau in jurul unei gropi. Si-i reveneau mereu in minte chipurile diverse si incruntate ale celor care il asteptau in salon, acasa la el, in zilele acelea ploioase, cand el abia se intorsese de la mare. Toti oamenii aceia ii vorbisera, care mai mult, care mai putin, despre ai lor. Unii aveau la ei o gramada de poze inutile, din copilaria soldatului, din ziua nuntii sau cu prietenii, la carciuma. Altii aduceau pachete intregi de scrisori, in vreme ce erau si dintre aceia care venisera doar cu telegrama de la Ministerul de Razboi.
Generalul se infasura mai bine in manta si privi spre nord-est. Acolo e monumentul, isi zise. Langa rapa, la rascruce, acolo unde iazul clipoceste in roata morii parasite.
Cand negura incepu sa se risipeasca, avu impresia ca monumentul avea sa apara pe neasteptate, asa inalt si zvelt cum era, imbracat in placi de gresie alba si, in spatele lui, boltile in ruina ale unei case vechi, resturi de zidarie, gramezi de pietre afumate, iar ceva mai incolo, la iesirea din sat, moara arsa si parasita, cu firul de apa bolborosind intruna, singurul lucru, de fapt, care ramasese intreg acolo."
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 59.90 Lei
47.92 Lei
47.92 Lei59.90 Lei
-
Price
63.00 Lei
63.00 Lei
-
PRP: 19.99 Lei
18.99 Lei
18.99 Lei19.99 Lei
-
Price
60.00 Lei
60.00 Lei
De acelasi autor
-
PRP: 59.90 Lei
47.92 Lei
47.92 Lei59.90 Lei
-
PRP: 111.60 Lei
100.44 Lei
100.44 Lei111.60 Lei
-
PRP: 123.94 Lei
111.55 Lei
111.55 Lei123.94 Lei
-
PRP: 111.60 Lei
100.44 Lei
100.44 Lei111.60 Lei
