Pornind de la o serie de investigatii ale unor informatii bazate pe cifre, Daniel Levitin demonstreaza ca manipularea statisticii si a graficelor ne poate oferi o perspectiva radical distorsionata, care ne poate conduce la decizii ingrozitoare.

Argumentele stufoase, pe de alta parte, pot fi persuasive, caci se indeparteaza de la fapte intr-un mod captivant, dar pot induce in eroare. In aceasta carte, autorul expune in detaliu pasii pe care ii putem face pentru a evalua mai bine stirile, reclamele si rapoartele. In plus, analizeaza fundamentul capacitatii noastre de a determina daca ceva este adevarat sau fals: metoda stiintifica. Levitin tatoneaza limitele a ceea ce stim si ce nu stim si ne ofera studii de caz pentru a demonstra aplicatiile gandirii logice intr-o serie ampla de circumstante, de la depozitii la tribunal si decizii medicale pana la magie, fizica moderna si teorii ale conspiratiei.

Aceasta carte de care avem stringent nevoie ne ajuta sa evitam extrema credulitatii pasive si a respingerii cinice. Dupa cum dovedeste Levitin, adevarul conteaza. O era post-adevar este o era a irationalitatii deliberate, care rastoarna toate marile progrese pe care le-a facut umanitatea. Eufemisme precum ,,teorii marginale”, ,,perspective extremiste”, ,,adevar alternativ” si chiar ,,stiri false” pot fi de-a dreptul periculoase. Haideti sa dam in vileag minciunile si sa ii prindem in flagrant delict pe cei care le comit.

Ghidul practic al lui Daniel Levitin este un abecedar de gandire critica pentru epoca noastra zgomotoasa si sufocata de date. Este un instrument esential, care ne va ajuta sa intelegem cu adevarat textele, postarile, tweeturile, revistele, ziarele, podcasturile, editorialele, interviurile si discursurile care ne bombardeaza in fiecare zi. Fiecare pagina este revelatoare. CHARLES DUHIGG, autorul cartilor Puterea obisnuintei si Mai inteligent, mai repede, mai bine

Lumea este invadata de date, dar nu intotdeauna de informatii exacte. Cartea lui Levitin reuseste sa ilustreze in mod exemplar diferenta dintre cele doua, cu o precizie si un umor incantator, irezistibil. CHARLES WHEELAN, autorul cartii Naked Economics
Fragment din carte:

"Facebook se straduieste sa se ridice la inaltimea responsabilitatilor sale sociale ca sursa de informare, „facilitandu-le celor 1,8 miliarde de membri raportarea stirilor false". Cu alte cuvinte, sa dea minciunile in vileag. Poate ca si alte site-uri de social media vor adopta in viitor rolul de indrumatori. Cel putin putem spera ca rolul lor in transformarea minciunilor in arme va scadea.
Multe oiganizatii de presa au investigat originea articolului despre pizzeria cu sclavi sexuali. NBC relata despre prospera comunitate de nascocitori de „stiri false" din Veles, Macedonia, care este posibil sa fi fost sursa. Aceasta regiune a facut parte din Iugoslavia comunista pana in 1991. BuzzFeed si Guardian au descoperit peste o suta de nume de domenii de stiri false, originare din aceasta zona. Tinerii din Veles, fara a avea vreo afiliere cu vreun partid politic din Statele Unite, posteaza articole bazate pe minciuni, pentru a castiga sume semnificative prin intermediul publicitatii per clic, pe platforme precum Facebook. Adolescentii pot castiga zeci de mii de dolari, in orase care nu ofera prea multe oportunitati economice. Ar trebui sa-i invinovatim pe ei pentru impuscaturile din pizzerie? Platformele de relationare sociala? Sau sistemul educational din SUA care a creat cetateni ce nu trec prin filtrul propriei gandiri afirmatiile pe care le intalnesc zilnic?
Ati putea obiecta, spunand: „Dar nu este datoria mea sa evaluez statisticile in mod critic. Ziarele, bloggerii, guvernul, Wikipedia etc. ar trebui sa faca asta pentru noi". Da, ar trebui, dar nu o fac intotdeauna si le este din ce in ce mai greu sa tina pasul, caci minciunile prolifereaza mai rapid decat le pot expune. Este ca in jocul Loveste cartita. Articolul despre Pizzagate a fost accesat de peste un milion de ori, in timp ce deconspirarea acestuia, facuta de catre Snopes, a fost citita de mai putin de 35 000 de ori. Suntem norocosi ca avem o presa libera; de-a lungul istoriei, majoritatea natiunilor au stat mult mai prost la acest capitol. Nu trebuie sa luam niciodata libertatea si integritatea mass-mediei de bune. Jurnalistii si companiile care ii platesc vor continua sa ne ajute sa identificam minciunile si sa le dezamorsam, dar nu pot realiza asta singuri - minciunile vor castiga daca avem un public credul si nepregatit, care le consuma.
Bineinteles ca cei mai multi dintre noi nu vor crede ca Hillary Clinton conducea o retea de sclavi sexuali dintr-o pizzerie din Washington, D.C. Dar cartea de fata nu este doar despre astfel de absurditati. Aveti nevoie cu adevarat de acest nou medicament sau campania de marketing de miliarde de dolari din spatele ei va serveste pseudodate partinitoare, selectate special? De unde stim daca o celebritate data in judecata este cu adevarat vinovata? Cum evaluam o investitie sau alta ori un set de sondaje electorale contradictorii? Ce lucruri ne depasesc capacitatea de cunoastere pentru ca nu ni se dau destule informatii? "