„4.48 DUPA-AMIAZA, CU EXACTITATE, JOI, 20 IANUARIE 

    - Alo? rosteste Gloria.

    - Papusa mea Bebelus mai este acolo? intreb eu.

    Brian si Maura sunt in camera de sus si ii fac baie Micutei Wendy. Eu sunt in dormitorul meu cu usa inchisa.

    - Ginny? De ce imi telefonezi? Da, desigur ca sora ta e inca aici. Ce s-a intamplat?

    - Patrice a zis ca politia va veni sa o ia de acolo. La sfarsitul a saptamani sau in acest weekend. Nu ii dai sa manance destul.

    Gloria tace.

    - La naiba! La naiba, la naiba! Stiam eu ca ticalosii... Asculta! E grozav ca m-ai sunat, dar acum trebuie sa-mi iau talpasita de aici, sa impachetez totul si sa plecam inainte sa apara ei.

    - Mai vii la micul nostru rendez-vous de marti, 25 ianuarie, la Cumberland Farms?

    - Da, da, desigur. Insa trebuie sa ma gandesc unde sa ma duc pentru urmatoarele trei zile.

    - Patru zile.

    - Asa e. Patru zile. Nu mai conteaza. Dumnezeule mare, nu sa va pierd pe amandoua! Chiar mi-ar prinde bine ajutorul surorii mele acum! Ticalosii!

    - Trebuie sa-i dai mai mult de mancare, zic eu, dar apoi aud pasi apropiindu-se pe hol. Vine cineva.

 

    - Ea face mofturi la mancare! Asa cum faceai si tu! Asculta, de data asta pastreaza telefonul. S-ar putea sa te sun daca se intampla ceva. Pastreaza-l si ascunde-l. Inchide-l si apoi verifica daca ti-am lasat vreun mesaj dupa ce te duci la culcare. Insa nu-l ascunde in camera ta, ci in alta parte. Afara, daca poti.

    Usa se deschide.

    Este Maura.

    - Ginny, o sa luam cina ceva mai tarziu in seara asta, anunta ea.

    Telefonul e la spatele meu. Il strecor in buzunar.

    - Wendy a facut o iritatie de la scutece si trebuie sa o spalam bine. Apoi o voi hrani si o voi culca. O sa mancam la ora 6.00 in seara asta. Aproximativ la 6.00, bine?

    - Bine.

    Inchide usa. Scot telefonul din buzunar si il pun la ureche.

    - Alo? intreb eu, dar Gloria a inchis deja.

    Deschid usa dulapului meu si intind mana dupa cutia de sah chinezesc. Imi amintesc ca Gloria a spus nu-l ascunde in camera ta. Nu cred ca voi putea sa-mi iau caciula, paltonul si cizmele fara ca Brian sau Maura sa nu ma auda. Nici sa deschid usa pentru a iesi afara fara sa nu ma auda cineva. Ma duc in bucatarie si iau banda adeziva. Lipesc telefonul de zidul casei. Pe urma trag inapoi plasa, inchid fereastra si ma asez pe pat. Imi tin paturica aproape de nas si ma afund in ganduri. „Inca putin, ii spun eu Papusii mele Bebelus. Voi fi acolo in curand ca sa ma asigur ca esti in siguranta."”