„Piesele s-au ansamblat in fata ochilor mei: Dr. Georges Vitoux, bunicul meu, care a pastrat negative pe sticla ale unor imaginii pornografice; vaduva Lambel in camera sa de hotel de pe strada Le Peletier; fratele sau si practicile sale fotografice dubioase; orasul Nelson din British Columbia cu pastisa Bisericii Madeleine, fara sa uitam caracterul Madeleinei pocait si pacatos.
Dar de unde sa incep? ”
Aceasta investigatie literara si aproape politieneasca, aceasta „conversatie lunga si linistita”, care duce la o libertate romantica totala, aceasta intoarcere la o „Belle Epoque”, i-au permis lui Frederic Vitoux sa se intoarca mai tarziu la memoria sa familiala - aceasta rememorare, care te obliga sa te apropii si sa sa te detasezi pentru a te intelege mai bine pe tine insuti.

Evene

Spatiu in care se dezvaluie libertatea romantica, "Grand Hotel Nelson este o carte, " sub forma unei coversatii lungi si linistite". Totul incepe (si se termina), cu o cutie de plachete uscate, cu bromura gelatinoasa de argint - negative pornografice care au apartinut bunicului lui Frederic Vitoux si pe care, intr-o zi, el le descopera. Aceasta descoperire devine un pretext al autorului pentru a-l investiga pe stramosul sau, George Vitoux. Cu exceptia faptului ca scriitorul stie cum sa manipuleze aceasta digresiune, si isi desavarseste, astfel, arta. Apoi dinamica gandirii care permite reconcilieri consecvente si absurde, asociaza cuvantul cu ideea, memoria cu emotia, reflectia cu lectura, studiul cu imaginatia. Astfel, asambleaza in fata ochilor nostri, unul cate unul, partile romantice ale puzzle-ului care treptat va angaja  fictiunea. Si intreaga Belle Epoque reinvie in acest roman, instalandu-se totodata atat intr-o maniera neasteptata, cat si captivanta. In spatele personajului George Vitoux pe care il portretizeaza in maniera romantica, Frederic Vitoux creeaza teatrul imaginar al iubirilor bunicului sau. Trecand din bratele femeii chibzuite in cele ale femeii usoare, naratorul adapteaza liber educatia sentimentala a lui George. Cu un mare respect pentru cuvinte, academicianul ne afunda in aceasta comedie istorica in care ii intalnim pe Drumont si Strinberg, unde frecventam saloanele si unde deghizarea dezvaluie personajele. Respectul pentru cuvinte - a rascolit  genealogia in cautarea sensurilor originale si veritabile - si precizia  limbajului oferindu-ne pasaje mestesugite, precum definitia extraordinar de frumoasa a bucuriei, aceasta "inundare a sufletului" care este "fascinatie pura." Incontestabil, acest "Grand Hotel Nelson", o data parcursa lungimea de la inceput, este o masinarie romantica bine stabilita, care imprima trasee redutabile.