Ori laie, ori balaie exista doar la coafor. In viata, lucrurile sunt mai policrome…

Viata nu e doar in roz. E in toate culorile. Si dragostea la fel. Nici nu-ti trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minti...
Intamplari cu oameni obisnuiti in situatii inedite, plecand de la povesti de dragoste (sau mai degraba anti-povesti de dragoste), siretlicuri, mici inselaciuni – prozele scurte din acest volum sunt tot atatea clipe de delectare purtand semnatura inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu.
Fragment din carte:

"- Eu sunt o femeie fericita, obisnuia sa afirme Felicia Dragoman ori de cate ori avea ocazia, si recunosc, de ce sa nu recunosc?, ca am avut noroc. Chiar si numele... ha, ha, ha! - daca e sa te iei dupa toate fleacurile astea care se scriu acum prin reviste, e predestinat. Felicia, nu? - de la Felix, adica fericire... Cum, nu stiai? Teoria ar fi ca prenumele prefigureaza destinul.
Lili se mira, tragand cu pofta de ocnas din tigara.
- Serios?! Ce te faci atunci cu Virginia? Da, da, Virgi, amica noastra comuna... inca din liceu, umpluse un caiet cu numele amantilor. Sau poate ca i se tragea de la statia Virgiliu, unde facea maica-sa trotuarul!
- N-as putea sa-ti spun, dar la mine se potriveste! Tu iti dai seama? Sunt de doua ori fericita! in primul rand, pentru ca sunt intr-adevar fericita si, in al doilea, pentru ca o realizez. In general, oamenii stiu sa regrete clipa de extaz, nu s-o si aprecieze.
- Hm, in general, oamenii isi pot numara clipele de extaz dintr-o viata pe degetele de la o singura mana si nici aia completa.
- Dumnezeule, se cutremura Felicia, cat poti fi de grozaica!
Era o femeie mignona, rotunda, depasind deja limita dintre sexy si prea plin, cu carnatia satinata a excesului de foliculina. O unda de lascivitate, emanand din intreaga faptura, impreuna cu caldura obrajilor foarte proaspeti dadeau impresia la orice ora din zi ca abia parasise patul. Era prost facuta, se imbraca ridicol - in totul, o caraghioasa dar, incontestabil, deborda de feminitate.
Lili, in contrast absolut, genul de intelectuala uscata, care n-a aflat ca pe lume exista si rochii frumoase, coafor si cosmeticiana, o privea sceptica:
- Cum s-ar zice, de opt ani o tii non-stop intr-o fericire. Nu te-ai plictisit? N-a devenit monoton?
Felicia zambi cu gropite:
- Eu stiu ca acum faci pe desteapta cu mine, ma consideri o proasta grasa, dar nu ma supar. Sunt prea multumita de viata, de tot ce ma inconjoara, ca sa-mi pese de acriturile pe care mi le servesti. Tu esti nemultumita de tine si te razbuni pe cine poti.
Fara sa abandoneze tigara vesnic aprinsa - nici nu ti-o puteai imagina altfel -, Lili stranse siretul care-i tinea coada de cal. Zambea, impresionata in sinea ei de justetea observatiei. In general, nu dadea doi bani pe mintea Feliciei, dar trebuia sa fie de acord ca uneori emitea judecati de bun-simt, "chiar daca le gandeste numai cu ovarele". Deosebit, Felicia era un om dragut, buna in acceptiunea curenta a cuvantului si, recunostea Lili cu amaraciune, singura prietena care-i suporta sarcasmele; ar fi fost imposibil sa n-o iubesti."