In Grotesc, Natsuo Kirino ne prezinta din nou o Japonie aproape necunoscuta. Aceasta este povestea a trei femei japoneze si legaturile dintre frumusete si cruzime, sex si violenta, uratenie si ambitie din vietile lor. Prostituate la Tokio, Yuriko si Kazue au fost ucise cu salbaticie, iar mortile lor lasa in urma o sumedenie de chestiuni nerezolvate precum si intrebarea de ce au sfarsit-o asa. Pe masura ce povestile lor ni se dezvaluie intr-o structura narativa ingenioasa mediata cu sange-rece de sora mai mare a lui Yuriko, suntem purtati in trecut in vremea cand erau toate trei elevele unei prestigioase scoli - unde soarta le era decisa de o ierarhie sociala stricta - si le urmarim destinele de-a lungul anilor, precum si lupta cu conventiile sociale rigide. Scotand la lumina cele mai ascunse sectoare ale societatii japoneze contemporane, Grotesc este pe de-o parte o analiza psihologica a psihicului feminin si pe de alta parte o lucrare clasica de fictiune noir. Este un roman surprinzator, o carte care confirma talentul scriitoricesc extraordinar al lui Natsuo Kirino.
Fragment din roman:

"Eram atat de hotarata sa asist la prima sedinta publica a procesului crimelor in serie din apartamente, incat am cerut invoire de la serviciu. Vi se pare surprinzator? Sala de judecata arata ca oricare alta, dar era cea mai mare din tribunal, iar eu eram socata sa aflu ca se dadusera bilete prin tragere la sorti celor care voiau sa asiste la proces. Aproape doua sute de oameni erau dornici sa puna mana pe un bilet. Acest lucru demonstreaza cat de fascinati erau de Yuriko si Kazue. Au venit o multime de tipi din mass-media si reporteri ca sa relateze despre caz, dar am auzit ca nu aveau de gand sa-i lase sa filmeze. Cand mi-am rugat seful sa-mi dea liber, i-au tremurat buzele. Ardea de nerabdare sa ma intrebe.
Mai devreme mi-am dat seama ca nu-mi pasa daca acel chinez pe nume Zhang o omorase pe Yuriko sau pe Kazue. Asta simt si acum. Amandoua erau prostituate. Mereu dadeau peste ciudati si perversi. Isi dadeau seama ca ar fi putut fi ucise daca nu aveau noroc; banuiesc ca ele constientizau acest lucru si de aceea li se parea atat de fascinant. Treceau de la un client la altul, nestiind niciodata daca avea sa fie ultimul; cand plecau de acasa, nu erau sigure ca se vor mai intoarce. Si, cand venea ziua si ajungeau acasa tefere, cred ca se simteau usurate sa-si numere banii castigati. Indiferent caror pericole se expuneau in acea noapte sau in altele, nu le uitau si incercau sa-si pastreze calmul.
Motivul principal pentru care m-am dus la tribunal era ca citisem marturia lui Zhang pe care mi-o daduse detectivul Takahashi. Se intitula „Delictele pe care le-am comis". Ce poveste plicticoasa si lunga! Zhang tot scria despre lucruri lipsite complet de importanta — greutatile pe care le-a intampinat in China, toate lucrurile pe care le-a facut scumpa lui surioara si asa mai departe. Mare parte nici n-am citit-o.
Dar Zhang spune de multe ori in marturisirea lui ca e „destept si atragator", mentionand la un moment dat ca, arata ca Takashi Kashiwabara. Potrivit lui Zhang, Yuriko i-a spus ca are o fata draguta in ziua cand a fost ucisa. Yuriko a fost tot timpul complimentata pentru frumusetea ei. Daca avea impresia ca Zhang arata bine, trebuia sa-l vad cu ochii mei.
Vedeti dumneavoastra, n-am putut s-o uit niciodata pe micuta Yuriko, acolo in cabana din munti, cuibarindu-se la picioarele lui Johnson. Unul dintre cei mai aratosi barbati din lume cu una dintre cele mai frumoase fete din lume. Nu-i de mirare ca au fost atrasi unul de altul, neputand sa se desparta, pentru tot restul vietii. Poftim? Nu, cu siguranta nu eram geloasa. Numai ca frumusetea pare sa-si aiba propria busola; frumusetea atrage frumusete si, odata ce s-a stabilit legatura, asa va fi de-a pururi, acul ramanand nemiscat si aratand in directia opusa. Eram draguta, dar nu frumoasa ca ea. De fapt, stiam ca rostul meu era sa-i observ pe ceilalti care avusesera noroc in viata. "